O iubire de toamna

Mi-am intors chipul de la soarele bland
Sa privesc catre interioru-mi deschis, calauzit de lumina.
Pasare-fluture, copil de safir ce-ai ales sa zbori catre lume,
Pamantul fertil ti-a rodit miez de uimire si vis.

Te iubesc simplu, candid, egoist si enorm
Prunc zamislit din floare de colt sfintita cu parfum de stele...
Cantul tau uns cu pulpa de miere si sanul meu cald se-nmultesc azi cu doi

Urmand matematica derutanta a firii.

Doamne, nu stiu sa pot iubi mai mult
Umbra pamantului asternuta in pantec
Sub omatul  moale al vietii...

Copile, speranta si mir etern
Ma aplec si-ti sarut chipul din zahar brun
Dulceag ca o primavara renascuta toamna...

Moondance

Luna nebuna cu diadema de spuma

Azi' noapte, pe furis, in casa de om ai intrat

Dansand din buric ca o cadana...

Din gamba cea adormita cu pofta-ai muscat

Zaludo, ce tainic ospat, ce te-ai mai infruptat!

Cerul nocturn atipise cand te-ai descatusat

Prin ferestra-mi deschisa, sireato, te-ai strecurat.

Ti-ai oglindit, senzuala, chipul frumos pe-un colt alb de pat

M-am trezit, te simtisem de cum ai intrat!

Ma-ntrebi de te iert? Pot, oare, eu?

Mai bine intreaba-i pe zei, sau pe Prometeu...

Un tribunal ceresc vor fi convocat,

Desi, craiasa a noptii, tot ei te-au lasat sa cazi in pacat!

Mai e putin pana la rasarit

Si cred ca ai sa suferi cumplit...

Te-ai umilit destul, te-ai grabit

Incolacindu-ti o raza pe-al meu pulpan obosit...

Cerul, pe semne ca te va mustra

Doar i-ai furat noaptea, si lumea, si poate si-o stea...

Acum, te gandesti, ce va urma?

Probabil somnul meu lin si crunta pedeapsa a ta!