Saturday, June 27, 2015

Mi-am castigat dreptul de a nu fi de acord cu voi

Tocmai am citit stirea cum ca SUA a votat legalizarea casatoriilor gay, ceea ce e destul de surprinzator pentru o tara care a cenzurat filme ca Basic Instinct si inca o face.
Cum astfel de stiri sunt suficient de controversate si isca reactii rapide si de tot felul, evident ca si de data asta cetatentii romani n-au stat degeaba si au tinut sa "ia cuvantul", si sa "iasa la rampa" mult, tare si prost ca de obicei.

Din sutele de comentarii postate la stirea respectiva, numai vreo 2-3 nu neaparat ca aplaudau, dar cel putin apreciau initiativa si deschiderea Americii, o tara suficient de conservatoare in esenta ei. Restul  internautilor aruncau cu oua, ori foloseau un limbaj greu de reprodus aici. Un rezumat al mesajelor anti ar fi ca "America e o natie de bulangii". Habar n-aveti voi in cate moduri se poate spune acest lucru! Poporu' roman devine atat de creativ cand e vorba sa ii critice pe altii, mai ales pe aia care au uitat sa mai vina  pe la noi acum 70 de ani.

OK, or fi americanii pro "bulangii", dar noi ce-om fi? Ce sa fim, suntem o tara de oportunisti, de hoti si de corupti! Si de pupatori de moaste, sa nu uitam si de aceasta categorie aflata in plina ascensiune.

Suna mai bine asa, nu? 
Nu cumva e vorba, totusi, de o chestiune de alegere personala? Aleg sa fac amor cu o persoana de acelasi sex tot la fel cum ajung sa vand tablouri sub pretul pietei fraudand evaluarile expertilor. Nu ma pune nimeni sau fac una sau alta sau ambele, pur si simplu vreau eu sa fiu gay si/sau sa mint si sa fur, na! Asta cum se  mai numeste? Nu e tot un fel de "bulangeala" smechereasca si perfect aplicabila in societatea romaneasca si "democratica" de azi? 

Folosirea banului public pentru bunastarea matale si a familiei matale nu e si asta tot un "futut in cur" in dulcele grai romanesc? Doar cu asta se mai alege "moralistul" popor roman de pe urma alesilor si a unor astfel de practici oneroase desfasurate la liber si oricat.

Ce bine ar fi daca toate jegurile alea din parlament ar fi toate gay, macar sa voteze ce si cum trebuie! Zau ca nu m-ar deranja cine cu cine si-o trage la senat, daca orientarea sexuala "inversa" ar atrage obligatoriu dupa sine si niscaiva onestitate. Ar merita sa inchidem ochii si sa ii lasam in pace macar de data asta.

Revenind la "oaia" cu casatoria anapoda, daca declari legale casatoriile gay inseamna ca si tu si tot neamul tau sunteti gay? Si cum ar veni, tu, ala care te opui cu vehementa legislativ si mioritic homesexualilor, esti mai putin gay? Nu, draga, plimba-te seara prin parcul Operei si s-ar putea sa descoperi ca nu e chiar asa. Si daca nu legalizezi prostitutia, soseaua de centura nu va mai fi traversata de altceva decat de tir-uri? Sau Piata Romana va ramane noapte de noapte doar cu  reputatia ei de zona centrala a capitalei, "fara flori, fete, filme sau baieti", ca sa ne exprimam asa, mai poetic? N-as prea crede. Gay-ii exista de cand lumea si pamantul si vor exista si in America, si in Romania, si pretutindeni. Se schimba guverne si pareri, dar gay-ii tot vor supravietui, tot asa cum supravietuiesc oamenii in general si "lichelele" in particular.

In fond, romanul e anti homeosexualitate, nu neaparat anti casatorii "altfel". Casatoria e doar un pretext ca sa ne mai dam nitel "dastepti" si moralisti. Religia e pretextul de a nu accepta ceva diferit, in timp ce pacatele noastre non-gay curg in voie ca laturile, nestavilite nici macar de smerenia cabotina manifestata in timpul Liturghiei de duminica, sau de promisiunile desarte de genul "Iarta-ma, Doamne, ca n-o sa mai fac, ca nu stiu ce fac!".
Chiar suntem un popor de tampiti, incat nu putem intelege ca numai Dumnezeu are dreptul sa judece si nu noi? Pana la urma, El a lasat lucrurile asa pe Pamant, el sa le "descurce"...

Ati vazut ca de cate ori ies gay-ii la parada, ies si homofobii repede la atac pe trotuarul de langa? De ce nu ies, frate, in strada si ca sa dea jos un premier urmarit penal, sau un fost presedinte miner-sef, si criminal pe deasupra? De ce? Pentru ca nu vor! Pana nu demult credeam ca e vorba de comoditate, ca le e lene sa iasa si sa strige "Jos!". Acum nu mai cred asta. Am ajuns sa ne acceptam conditia de a fi condusi si manevrati de altii dupa bunul lor plac. Iesim sa protestam doar cand aia tot ca noi, semenii de aceeasi "teapa", ridica si ei putin capul deasupra apei si striga: "Nu,  noi nu suntem la fel ca voi! Omorati-ne, suntem homo, da-ti cu pietre!" Lucru care se si intampla, din pacate.

Dincolo de toate astea, in intimitatea caminului lor familiar "ireprosabil", mitingistii care scuipa cu injuraturi la adresa diversitatii umane de cate ori le se iveste ocazia, se gandesc de zor ce o sa spuna ei copiilor lor cand vor vedea 2 barbati pupandu-se in plina strada. Dar daca copilul o sa isi intrebe tatal or muica de ce oamenii aia de le televizor fura miliarde si nu patesc nimic, parintele iubitor ce le va raspunde? Sau daca, fere Doamne, intr-o buna zi, o zi frumoasa, de vara, pe plaja la mare, la Mamaia, adolescentul-fiu ii va marturisi tatalui ca el e..."altfel" si ca nu suporta personale de sex opus prin preajma, ei bine, atunci ce se va intampla? Sper ca nu  vreo tragedie cum numai in serialele turcesti mai vezi, cu traditii criminale incestuale, perpetuate de sute de ani si savarsite in numele onoarei. Vorba lui Noica: "Oamenii te iarta daca faci crime, dar nu te iarta daca esti fericit".

Pentru ca asta vor si oamenii astia...altfel. Sa fie lasati in pace si sa fie putin fericiti. Pentru ca, de exemplu, talentul nu vine la pachet si cu fericirea: Freddy Mercury canta sublim, Oscar Wilde era un scriitor cu mult peste vremurile lui, matematicianul Turing spargea codul Enigma al nazistilor salvand Europa de la dezastru, lucru de care insa s-a aflat abia de curand. Si ca ei sunt si multi altii...
Dar, pentru ca personajele astea celebre erau si gay, toate au platit un pret al orientarii lor sexuale, un pret mai mic sau unul mai mare in functie de necesitatile de moment ale publicului hamesit si avid de scandal, dar totusi un pret. Oricum ar fi platit ceva, stim asta, toti platim; dar ei macar nu ar fi fost si umiliti, cel putin nu si pentru meritul de a ramane cu ceva, candva, in istorie.






Friday, June 26, 2015

Ce e cinstea?

Asteptam, cuminte, sa intru la dentist. Asteptam la fel ca oricare pacient obisnuit, care n-are incotro si tre' sa mai dea si pe la doctor din cand in cand. In sala de asteptare eram doar eu, ca pe receptionera si pe femeia de serviciu nu le numar.

Receptionera statea cu ochii bagati adanc in computer (ca asta fac receptionerele), eu stateam si asteptam ca asta fac pacientii inainte sa intre la consultatie, iar femeia de serviciu dadea cu mopul de zor, pentru ca asta face o femeie de serviciu printre multe altele, e adevarat.

Si pentru ca nu prea aveam ce face in timp ce asteptam (mi-era ca pana pornesc netu' pe telefon si pana intru pe FB ma striga doctorul :D), o urmaream pe femeia de serviciu cum lustruieste podelele. Podelele fiind acoperite cu un linoleu din plastic ce parea usor de curatat, mopul parca plutea pe el, adunand orice urma de mizerie. Aproape ca i-as fi smuls mopul din mana femeii aleia, si sa incep sa patinez si eu nitel cu el, asa de placuta parea activitatea asta la o prima si superficiala vedere!

Dar, la un moment dat, mopul o ia razna si pare ca nu mai face fata...Drept urmare, tanti de la curatenie se decide sa insface o carpa albastra ca sa curete ceva mai insistent si mai punctual zona naravasa care nu se lasa cucerita cu una, cu doua, o zona care se afla fix in fata mea.
Isi inmoaie tanti carpa cea albastra in apa din galeata de la mop, si incepe sa frece abitir linoleul. Succes total!
Apoi ia din nou mopul, se baga pe sub scaune sa curete si acolo - inclusiv sub scaunul pe care ma aflam eu. Ridic ascultatoare picioarele cat sa fac cale libera in timp ce ma si gandeam:
"Ce harnica e! Da cu mopul asta peste tot, chiar si cu mine de fata, chiar si aici, sub mine, asa da, frate!" N-apuc insa, bine, sa imi duc gandul la bun sfarsit, ca ochii imi pica pe scaunul de vis-a-vis. Privirea imi coboara incet-incet inspre podea. Ma uit mai atent, si ce vad: Un praf de toata frumusetea trona dedesubt, ce-i drept, intr-o liniste deplina! Nu striga si el, saracul: "Curata-ma, curata-ma, tanti Aglaia!", ca doar-doar l-o auzi careva si o lua masuri.

Pe scaunul ala nu statea nimeni, deci lejer mopul putea sa curete in pasi de dans si prin zona aia, asta daca il si puneai sa aca treaba asta, desigur. "Bai, femeia chiar nu vede ce jeg e acolo, sau se face?"
Ei nu vede, vede. Asa, si? Mare paguba. Eu am vazut, asa, si ce? Am vazut si n-am facut nimic, am tacut, deci e pace in lume. Razboiul poate va fi starnit...altadata, de catre o alta sau altul, care poate nu mai tace si bravo ei/lui!

Dar nu, nu era important sa fie totul cu desavarsire curat, cel putin nu si pentru femeia noastra de serviciu. Pentru ea conta sa fie curat doar sub scaunul meu, si e simplu de ce. Pai e simplu! Eu eram unicul martor la modul de desfasurare (discutabil) al procesului de spalare a podelei (receptionera nu se pune, ca e de a casei si ea oricum nu vede ca v-am zis ca sta cu nasul in calculator, nu vede si n-aude mai nimic) care ar fi putut sa vada cu adevarat cum merge treaba. Eu eram SINGURA care putea sa constate daca tanti e harnica sau nu, eram singura care putea, eventual, sa o "toarne" vreunui superior, cuiva care ii putea strica feng shui-ul. 
Probabil opinia clientilor - a pacientilor in cazul de fata - conteaza cel mult pentru seful ei. Pentru femeia de serviciu insa, nu conteaza cat de bine sunt executate sarcinile de lucru aici, in sala de asteptare, cata vreme seful se afla pe undeva departe, in "neantul" unui birou administrativ stralucind de curatenie (sic!). Si nu prea face el verificari, ca are incredere.

Ce vreau sa spun, de fapt? Ca mi se confirma inca o data (de parca mai era nevoie!) ca romanul este un etern trisor. Daca cumva nu se afiseaza vreun balaur cu sapte capete prin apropiere care sa il ameninte pe lenesul nostru  ca il va arde cu flacarile sale scoase pe guri daca nu isi face treaba ca la carte, romanasul nostru va profita la maxim de situatie! Va profita si va trisa. Si va fura.
Va taia si el putin din "livrabil", asa cat sa arate ca poate si sa dea bine pe sticla. Doar salariul vine intreg la sfarsitul lunii, nu fractionat, in functie de performante, nu? "Cineo sa stea, acum, sa imi taie mie din loeafa ca nu am adunat tot praful de sub scaune? Hai sa fim seriosi ca ne se uita nimeni..."

Ca sa extrapolam, si ce daca omu' asteapta la ghiseu o hartie de la o institutie a statului, iar tanti de la ghiseu musca din senvis in fata lui cu nesimtire, in loc sa semneze si sa parafeze hartia aia blestemata?
"Sa astepte, frate, ce Dumnezeu! De azi dimineata tot fac hartii si imi e o foameee!!!", isi spune in gand functionara, pe cand infuleca zgomotos o bucata de carne din care i se scurge usor, pe langa coltul gurii, zeama de la rosia cea nabadaioasa.


Sursa: forum.b-zone.ro

Pai nu invatam noi, o viata intreaga, ca tre' sa "luam fata" cuiva ca sa putem ajunge in acel loc denumit "sus"? (nu stiu de ce ii zice asa, ca n-are nicio legatura cu Dumnezeu!)
Cati ajung prin munca cinstita undeva? Cati aleg drumul drept, cel fara ocolisuri partinitoare si smecheresti? Cati? Retorica intrebare.

Sa mai pomenesc de alesii nostri? Mai are rost? Sa mai pomenesc de parlamentarii cei cu "stea in frunte", care fura pana nu mai pot respira de la cat si-au burdusit buzunarele, aia care intra p eusa din dos si evita coada din fata, la care asteapta doar "prostii"? 

Eu sunt doar o platitoare de taxe cinstita, ca si voi de altfel, care isi plateste inclusiv biletul RATB. Culmea, ar zice unii.
Stiti cati isi mai platesc calatoria cu tramvaiul in ziua de azi? Vreo doi-trei calatori ceva mai responsabili. Ceilalti nu ezita sa sara de fund in sus cand ii intreaba controlorul de "sanatate", si tot ei sunt aia ofuscati ca de ce ii "deranjeaza" nenea controloru', si le cere si buletinu' cat sa puna de o amenda, una meritata de altfel.
Dumnealor, calatorii incognito, se grabesc sa ajunga la destinatie pe banii statului si ai "prostilor" ca mine care cotizeaza cinstit, luna de luna, an de an...

Da, si eu mai trisez din cand in cand, doar sunt si eu om! Dar macar incerc sa nu imi fur singura caciula si mai ales incerc sa nu ranesc pe nimeni. Ca e pacat, mare pacat sa sufere si altii din cauza ta.

Pe cine mintim, de fapt? Pe noi insine, evident. Si asta iar e mare pacat.