La coada la fastfood

Tanti da din coate de parca inoata. E hotarata sa ajung in fata, indiferent de impedimente (impedimentele eram noi, fireste, fraierii care asteptau la rand sa infrupte de la Mac).

- Da, da ce sa iau, iubitica mea? Fata lu' mama, zi repede ce vrei, da' repede ca ajung acu' in fata si nu stiu ce sa cer! Dar sa fie ceva ieftin, ca am tras pe la secand hend azi dimineata si mi-am luat niste bluzite si niste sandalute din piele eco misto de tot! Ti-a luat si tie mama niste pantalonasi draguuuuti...Un vis, mama!

- Sar'na mami! Pai, mami, ia-mi si mie un meniu dublu big mac! Da' dublu sa fie, da? Sa nu'cumva sa gresesti, mami, ca mi-e foame rauuuuu!!!

- Stai, fato, ca nu tin minte, stai ca ajung acu' in fata si ceri tu direct lu' baiatu', ca io nu tin minte!

- Bine, da-mi-l la telefon, ca ii zic io eczact ce vreau, tu sigur te incurci si ceri meniu simplu si zau ca o sa lesin daca nu mananc cat am nevoie!

Ajunge muierea mama in fata, rosie ca racul de la caldura si de la stress. Se intinde peste tejghea si ii lipeste telefonul direct de urechea baiatului pe faza si ghinionist. Se lamureste si el ce vrea interlocutoarea, bate in casa comanda si ii returneaza madamei telefonul asudat si plimbaret.

- Alo, mamica, gata, ai comandat? Intreaba muica surescitata.

- Da, mami, da' o fi inteles ca vreau dublu? Rasufla agitata in telefon ploada cea flamanda.

- Aoleu, fato, nu stiu, pai nu i-a zis ca vrei dublu? E deja nervoasa madam imi zic, dar nu-i arata asta si odorului, doar noua, prostii de la coada.

- Ba da, i-am zis, dar daca e prostovan si n-a inteles sau daca e surd? Mi-l mai dai o data la telefon?

- Nu, nu ti-l mai dau, ca daca iar n-aude? Stai ca ii zic eu...

- Domnu' vanzator! Alo, alo! domnu' vanzator! Deja persoana care platea intre timp zacea pe jos, intr-o balta de sange, strivita de talpa uzurpatoarei scelerate. Fata mea vrea nu stiu ce, ceva, dar sa fie dublu!

- Da, doamna, dublu i-am pus, stati linistita! Raspunde, pe nerasuflate, za Mac guy.

Pachetu' e gata de livrare, tanti il insfaca cu pofta, si inainte sa plece isi aduce aminte ca mai vrea ceva si striga iar la vanzator:

- Auzi mai, baiete, mai ai niste  frappe din ala?

- Shake, doamna, nu frappe!

- Asa, asa vreau si unu din ala!

- De care sa fie doamna?

- Pai shake, de care sa vreau? Nu asa zisesi? De care ai, ce, sheicul asta e de mai multe feluri?

- Da, doamna, avem de ciocolata, de vanilie, de capsuni...De care sa fie?

- De vanilie, da, de vanilie vreau! Nu asta e cel mai bun? intreaba nerabdatoare mama care da junc fud la copii.

- Nu, doamna, ala de ciocolata e cel mai bun! O lamureste nefericitul de la casa, sperand sa o multumeasca cat de cat, pe duduia infocata.

- Da-mi din ala, atunci, da-mi de ciocolata, din ala vreau! Incheie, satisfacuta, madam cumparatoarea de ocazie.

Tantita isi primeste intr-un final si frapeul deghizat in shake si inchide si telefonul cu fie-sa (ramasese si ea pe fir, just in case, daca mami nu se descurca cu frapeurile). 

Nu ma pot abtine sa nu ma uit pe display-ul telefonului sa vad si eu cine e la capatul firului, cu cine se converseaza fomista nebuna care sare randul. Poate are vreo poza cu mandra, ceva...Vad una pe tot ecranul cu numele My love, un dulap de muiere mare de zici ca il inghitise pe Roland cu totul..Da' e mare, frate nu asa, e huge fata, cum ar veni. Cred ca, de obicei, manca cvadruplu, nu dublu, dar se temea probabil ca ma-sa n-o sa se descurce si o sa ia naibii meniu simplu si sa te tii atunci foame!

- Du-te cu Dumnezeu, My love, si ia-o si pe ma-ta cu tine si carati-va la Obregia amandoua! Imi zic in gand, dupa ce iau o tava direct in freza in timp ce cocoana cu plod degenerat incearca sa prinda rand si la iesire. Ma intreb pe cine o sa mai sune si pentru asta.

Epoca negarii absolute

E cool sa fii la moda, e cool sa fii altfel, bine nu chiar altfel-altfel adica gay, ca asa de "altfel" e prea mult si prea greu de acceptat :D

Adăugaţi o legendă

Numai ca a fi cool se traduce prin a-l lua pe "NU" in brate, in a nega tot ce exista si care avea de gand sa existe mult si bine si de acum incolo, daca nu ne apuca - pe unii dintre noi - plictiseala si o dorinta nestavilita de schimbare...

Aproape ca am ajuns sa ma rusinez ca am avut indrazneala si tupeul sa imi vaccinez copiii! Ieri chiar m-am intalnit cu o fosta colega a carei fetita facuse apa la plamani drept complicatie a varicelei. Dar nu, pentru nimic in lume nu i-ar face mamica ei vaccinurie recomandate de doctor nici de acum incolo, doar au fost numai 2 cazuri de apa la plamani cauzata de varicela in toata tara, unul din cazuri fiind taman fiica-sa! Oricum varicela vietii a facut-o, bine si o operatie pe masura ulterior, dar ce mai conteaza! Viata merge inainte, fara vaccinuri, evident.
Nici macar n-a vrut sa-mi spuna daca a facut vreodata vreun vaccin celor 3 copii din dotare. Pai daca a nu-ti vaccina copiii e legitim si crezi cu tarie ca faci ceea ce trebuie, de ce e secret daca le-ai facut au ba? Nu am invatat noi ca, atunci cand facem o boacana, ne ascundem de frica unei potentiale pedepse divine sau de care o mai fi ea? Ei bine, se pare ca nu e chiar asa si uite ca ne ascundem si cand suntem - in aparenta convinsi - ca actiunile noastre vor avea un rezultat pozitiv!

Tot la capitolul "altfel" intra si obiceiurile alimentare devenite din ce in ce mai nesanatoase odata cu trecerea timpului.
Nu mai mancam, frate, un mic, un cartof prajit...Mai stiti parizerul ala teribil de gustos, facut doar din zgarciuri, de pe vremea raposatului? Mama, cum era...Ups, sper sa nu dati cu oua, chiar era bun!

Nuuu, acuma suntem cu totii vegetarieni si mancam numai legume verzi, daca se poate, cel mult roadem la morcovi in calitate de snacks-uri. Ciorba n-o mai fierbem, ca cica prin prin prelucrare termica legumele devin "fara fond" iar industria raw-vegana moare "de foame" si noi nu vrem s-o lasam sa crape, desi despre morti numa' de bine!

Ca sa intind si mai mult coarda, ma "iau" si de bautura. Nu mai bem cafea, bem ceai verde. Cu berica cred ca mai merge o vreme, iar tuica n-o sa moara niciodata, stiu eu. De la sucuri carbogazoase gen Cico am trecut la sucuri naturale si mai mult, suntem "ispititi" mai nou sa degustam cocktail-uri care mai de care mai tamaduitoare, facute din seminte cu denumiri si texturi ciudate si germeni de tot felul, cu lapte de la vaca devenit lapte de cocos, soia sau migdale...

Depasind spectrul medicalo-culinar, trecem si pe la scoala, si constatam ca si aici s-au cam schimbat cutumele. Copchiii primesc tablete fara net in loc de manuale scolare, invatatorii incropesc fise de lucru bazandu-se pe memoria colectiva pedagogica fiindca n-au incotro, iar parintii fac temele in locul copiilor acolo unde inteleg - cat de cat - cerintele abracadabrante ale exercitiilor trecute in caietele de lucru cumparate "pe gratis" si care tin loc de manualele obligatorii.

Pe langa scoala, copilul ar trebui sa se si joace, nu? Cel putin asa ar fi firesc intr-o lume normala (naturala, vorba unei amice). Bine, el ar vrea sa se joace numai la calculator si numai dupa ce discuta cu prietenii pe facebook despre noile features adaugate la GTA versiunea noua. Doar e cool sa ai cont de facebook, chiar daca esti caine, pisica sau minor cu parintii plecati de dimineata pana seara la serviciu.

Pai si ce sa faca ei in parc? Ati vazut cum arata parcurile, ale mici, dintre blocuri? Tartanul de pe jos a luat-o la sanatoasa ca sa elibereze nisipul de dedesubt, leaganul nu mai e leagan ca si-a pierdut "bretelele" ca sa tina loc de poarta la fotbal pentru copiii care ar vrea sa bata si ei mingea undeva, de preferat pe un teren dedicat, daca ar exista asa ceva. Cum, insa, nu exista, mingile zboara direct pe langa urechea mamicii iesite la plimbare cu bebelusul in acelasi parc cu "multiple" posibilitati de recreere. Asta ca sa nu fiu sadica si sa spun unde ar mai putea nimeri mingea aia, daca mami nu ar fi atenta. Doamne fereste de vreo nenorocire, desi mamicile de azi sunt atente mai mult la telefonul personal decat la bebe. Macar, daca e o mamica isteata, aseaza si ea carutul cu spatele la "teren", evitandu-se astfel o potentiala catastrofa in atac...

Mergand mai departe pe drumul firesc al negarii, constat cu tristete si ca am ajuns sa "casapim"" valorile nationale, promovand in schimb in mass-media toata mizeria umana ce poate fi adunata la un loc intr-un timp direct proportional de scurt cu prostia si cu abjectiile derulate pe ecran.
Pai poate concura Maia Morgenstern cu Biana Dragusanu? Sau Andrei Plesu cu Leo de la Strehaia? Nicio sansa...

Tot din perspectiva maselor si a gandirii tipice de turma, am "invatat" si ca intoleranta nu e nicidecum opusul tolerantei, ci e ceva mai degraba  trendy si "bun la toate".

Negrii aveau pielea neagra si acum 200 de ani, dar atunci erau sclavi si erau tratati ca atare; azi sunt
liberi", liberi si expusi violentelor si furiei conationalilor "caucazieni", gata sa ii linseze numai pentru ca exista.
Papa o fie el un lider normal la cap, puternic si cu autoritate, dar daca te nimeresti in locul nepotrivit la momentul nepotrivit, risti sa treci inot Styxul numai pentru ca tu crezi ca Isus o sa vina pentru a doua oara pe pamant ca sa te mantuiasca pe tine.
Ce manios o fi Allah la cum i se rastalmacesc invatamintele! Coranul a devenit manual de utilizare pentru Kalasnikov, iar caricatura nevinovata a devenit semnalul care poate declansa bomba, facand loc urgiei teroriste.

Pana la urma, ne uram si ne negam unii pe altii din considerente absolut banale: ala e grea gras, aia e prea inalta pentru o femeie, iar grupul ala militeaza pentru drepturile minoritatilor alea stupide si tupeiste. Ura e generalizata: eu contra lor, eu anti lume, eu anti Dumnezeu...Desi EL ne-a lasat lucrurile intr-o oarecare ordine (offf, marul ala, bata-l vina! Ar fi putut fi perfect.).

Ce naiba ne-a apucat sa dam totul peste cap si sa reinventam totul?
Pe de alta parte, suntem muti intru nepasarea noastra, iar daca, totusi, urlam si ne revoltam, o facem doar in sinele nostru ratacit si perplex, fara pace interioara, temandu-ne de reactia unui univers razvratit si razbunator la fel ca si noi.

Pana cand, lume, pana cand?