“Momentul suprem al iubirii nu
vine când spui te iubesc, el așteaptă
tăcut între cearceafuri, în fiorul care-ți trece prin piele, în vena care
palpită de-a lungul brațului, în buza rubinie care surâde, în pudoarea sacra care,
deodată, ne aureolează nuditatea“
Nu mai spune te iubesc, taci.
Atinge-mă, soarbe-mă și aspiră-mă în tine cu totul. Lasă-mă să îți fiu sânge.
Nu te mai hrăni decât cu mine, fluidă, roșie, ca o năframă care nu se potrivește niciunei
ținute, ci doar unui trup gol.
Îmbracă-te în mine și dorește-mă
în fel și chip și în mii de culori. Facem dragoste în văzul lumii, deși simt că
ne și ascundem, în același timp, unul în altul.
Când începem să vorbim, cuvântele
ne sunt buze, iar buzele ne sunt scut împotriva absurdului mundan și ucigător
de rece. Nefirescul dintre noi se topește, ne naștem sub o nouă formă. Iau
chipul tău pentru o clipă, încă mă zbat să înșel exteriorul prefăcut pudibond.
Aproape că mă cerți că nu rămân pe veci așa, transpusă în trăsăturile tale. Începi,
învins, să mă desenezi cu nume de tine. Mă agăți tablou pe un perete din vis,
mă păstrezi ca amintire masculină, focoasă și dulce în același timp.
Mai bine fii tu femeie. Mă topesc
după senzualitatea ta de muiere răsfățată, alunecoasă, îndrăgostită de o altă
femeie. Ți-as frământa acum pulpele ca pe un aluat bine crescut și dolofan de
cozonac. Mă îmbăt cu aroma de carne și coca dospită, mușc din restul sinelui tău ca dintr-un măr, cu o poftă nebună de acru, moale și divin. Rescriem cântecul dragostei pe ritm
de madonă și cavaler înfășurați într-o armură dansantă și grea.
Când o să îmi ții locul de damă
nebună o să te învăț jocul de-a șoarecele și pisica. Nu îl știi, te asigur….
No comments:
Post a Comment
Adaugati un comentariu aici: