E tentant sa gusti necunoscutul. Daca reusesti sa iti scoti din cap elementul "surpriza negativa" de tipul faimosului Mar, cu siguranta merita incercat.
Thursday, November 19, 2020
Din placerile necunoscutului imediat
Monday, November 9, 2020
Iubire cu iz de mere coapte
Tuesday, October 13, 2020
I got the dreamers' disease
Tuesday, October 6, 2020
Gand de octombrie
Te iubesc la fel cum te iubeam si ieri cand nu era inca toamna. Te voi iubi la fel si la iarna probabil, desi detest iarna din toti rarunchii. As putea-o accepta doar daca si ea ar vrea sa fie un anotimp bun de iubire. Mi-e frig de lume si mi-e cald de tine. "Imi acopar inima cu ceva". Dar stiu ca iarna nu o sa vrea.
Monday, September 7, 2020
Iubire de septembrie
Nu
sunt pregatita pentru toamna asta. Pur si simplu nu sunt. Stiu, n-are
ea nicio treaba cu mine si tot o sa vina fara sa ceara permisiunea
cuiva. Doar ca m-a atins adineaori o frunza ingalbenita in cadere si
m-am cutremurat.
Pentru ca eu sunt inca cruda pe dinauntru. Nu mi s-a
copt miezul inca, nu mi s-a rumenit pe deplin dragostea in mine. Sunt
tanara si virgina intru iubire pe interior. Simt cum inima-mi
indragostita imi fierbe sangele pana cand o sa dea in foc. Si ce
valvataie rubinie va fi! Ce imagine colorata ca de toamna mi se
dezvaluie deja in minte, ce imagine vie inchipui! Simt ca daca as
intinde mana, as putea atinge si mangaia flacara aceea fara ca sa ma
frig, asa ca la Ierusalim, in sambata Pastelui. Ar fi focul raiului
pentru mine, un botez inedit al pasiunii noastre care va deveni, dupa
sfanta sa impartasanie, noul meu eu, eul meu cel plin cu tine.
Ploua
de azi noapte neintrerupt si negrabit. Privim impreuna la stropii
uleiosi si grei alunecand pe geam ca intr-o pictura in acuarela
realizata fara gres. Natura e iar perfecta si de data asta se opreste si
la noi ca sa ne desavarseasca cu harul ei divin.
Ma strangi in brate din spate si imi saruti usor lobul urechii. In sfarsit nu ma mai doare toamna asta ivita de niciunde si atat de indrazneata, care mi-a acaparat fara drept de apel toate simturile, unul cate unul, cu o rabdare si o perseverenta de Sisif. S-a facut liniste pe deplin in gandurile mele agitate, zgomotele mundane amutesc sub puterea dragostei noastre si a ploii Domnului.
Nu e adevarat ca nu exista perfectiune. N-are cum. Cine ne-ar putea vedea acum ne-ar pricepe pe data secretul: Am devenit peste noapte nemuritori si calzi. Te iubesc.
Monday, August 31, 2020
Ganduri la inceput de toamna
Cand
m-am trezit, foarte devreme astazi pentru o zi de duminica, era o ceata
atat de densa incat as fi putut aduna o parte din ea si sa o pun in
cafea pe post de spuma de lapte.
Cumva, asa realizam, intr-o clipa,
ca vine toamna: Ziua ne topim in continuare sub arsita aceluiasi
soare-rege nemilos pe care numai noaptea, regina sa inca blanda,
reuseseste sa-l mai domoleasca cu dragostea sa, schimband schita
obisnuita a diminetilor noastre, ale muritorilor cuminti si fara de
putere in fata naturii aflate in perpetuum mobile, in diverse forme de
studiu de pictura impresionista si nuante diferite de viata.
Am
privit pe fereastra cum transparenta obisnuita a unei zile de vara e
cucerita acum de zorii albi, densi si nemilosi si ma intrebam daca s-or
fi certat intre ei sau asa ceva, pana cand am realizat, cu nostalgie si
de ce nu si cu o oarecare parere de rau, ca toamna a venit mai aproape: O
simt deja cum ma strange in brate, cum imi dezmiarda simturile cazute
in letargie peste vara.
Septembrie va fi aici ca maine, gata sa ne
preia visele noptii si sa le transforme in minuni ale zilei ei si ale
zilelor noastre, si asta pentru cateva luni bune de acum incolo.
Inchid
ochii si inchipui deja intre pleoape ruginiul frunzelor si aurul
amiezilor linistite, impacate cu transformarile de tot felul din jur.
In
tot acest rastimp, spuma de lapte cetoasa din cana de cafea s-a disipat
in ritmul gandurilor mele cu iz varatic si usor dor de toamna.
Tu ma faci sa iubesc deopotriva pielea umeda de la zapuseala, ce va trece cu bine prin frisonul racoros care o va tremura de acum incolo. Tu esti fiorul acela care tulbura trupul cald si il desavarseste, intru ingemanarea orgasmica a celor doua anotimpuri surori. Te iubesc.
Monday, August 10, 2020
O cafea pe inima goala
Imi inmoi
alene un biscuit in cafea. Cu greu ne urnim fiecare: E dimineata
devreme, abia imi misc degetele cat sa manevrez cu minima atentie
biscuitele, care insa nu coopereaza prea bine nici el. Cafeaua asteapta
si ea in tacere sa ii vina randul.
Musc o gura din biscuitul moale
mangaiat de cafeaua calduta cu lapte. Mix-ul de arome de scortisoara
intensa si cafea blanda reuseste sa imi
trezeasca rapid simturile. Am buzele umede si dulci iar tu imi revii in
minte. Stateai aseara de partea cealalta a mesei savurand un vin demisec
rose, zambind relaxat la glumele celorlalti. Ti-as fi sarutat acel
zambet zglobiu de as fi putut. Invidiam acele choux a la creme pe care
le savurai cand si cand: Ele te atingeau, eu nu. As fi vrut sa fiu eu
prajiturica aceea norocoasa cu crema de vanilie care iti rasfata cu
pofta papilele gustative.
Te-am sarutat apoi in mintea-mi ametita
de vin si de amor. Imi era atat de greu sa rezist sa nu iti dezmierd
chipul frumos cu adevarat...
...Dar nu-i nimic, probabil am sa fac asta maine sau candva. Timpul oricum nici nu mai exista, i-ai luat tu locul pe deplin. Sunt fericita.
Te privesc pe indelete de la distanta rezonabila pe care masa ne-o impune si stiu ca faci parte din mine. Te-ai adaugat trupului meu ca un organ aparent extern, dar fara de care nu as mai putea functiona de acum inainte. Probabil am doi ficati sau trei rinichi. Sunt unica si sunt iubita.
Ma intorc usor cu gand de dragoste la cafeaua mea cu lapte si aroma de scortisoara. Inima imi e plina de data asta. Misiune indeplinita. Te iubesc.
Monday, July 27, 2020
Micul dejun “en famille”
Ma trezesc iarasi la tine in brate. De cateva nopti bune se intampla asa si e minunat. Patul e aproape de balconul cu terasa si pot vedea foarte bine afara, daca arunc fie si numai o privire. Fac asta si acum si vad ca cerul tine si astazi cu mine. E senin si cu siguranta dulce la gust daca m-as putea infrupta din el asa cum as vrea. Dealurile de dedesubt sunt insa ceva mai norocoase decat mine: Cerul e langa ele mereu sa le atinga si sa le dezmierde, sa le incalzeasca sau sa le racoreasca dupa nevoi. Le invidiez putin, recunosc. Aproape ca, uneori, privind la atata maretie, pun la indoiala pana si legenda lui Atlas. Iar daca stau mai bine sa ma gandesc, si pe cea a Pandorei: Probabil si faimoasa cutie trebuie ca s-a inchis dupa ce apucase sa iasa din ea si speranta. Natura e pur si simplu dureros de frumoasa…
Ma ridic intr-un sfarsit din pat. O fac fara prea multa tragere de inima, desigur. Nu vreau sa plec din bratele tale calde si nici nu ma satur de cer, de soare si de iarba verde din curte. Dar lucrurile frumoase stiu ca vor continua, se intampla astfel de ceva vreme si nimeni si nimic nu se poate opune, n-are cum.
Ma duc sa pregatesc micul dejun. Imi prind parul in coc si pun de cafea. Stiu ca vei iesi curand din dormitor si ma vei privi pe indelete in lumina ferestrei, deh, femeile! Faci asta des si stiu ca iti place. Si astazi, ca aproape in fiecare dimineata petrecuta impreuna, te apropii si ma saruti usor pe gat, urmandu-mi in acelasi timp formele pline ale corpului cu mainile-ti fine.
Sarutul tau imi sporeste entuziasmul si dorinta. Ma misc acum si mai cu gratie, ca o felina regala. Stiu ca ma privesti insistent din locul tau de la masa. O faci pe deasupra hartii cetatilor medievale din zona. Iti simt privirea fierbinte pe spate, pe fese, pe coapse. Mi se face pielea ca de gaina si simt fiorul binecunoscut de… de iubire.
Iti pregatesc si un sandwich. Ma asez apoi in fata ta si a unui ceai de ghimbir cu lamaie verde. Sorb, te privesc si iar sorb, nici nu mai stiu daca din el sau din tine. Legam o conversatie usoara, perfecta pentru un mic dejun in tihna si o digestie buna. Te mangai cu ochii, in timp ce pe buze am gust de ceai de ghimbir si aroma de dragoste pastrata acolo inca vie de azi’noapte.
Acum as vrea sa nu se termine niciodata ceaiul si nici cafeaua. Mi-as dori ca linistea ce dainuie in clipa asta in sufletele si pe chipurile noastre sa ramana asa pentru vecie. Zambesc deodata cu subinteles, pentru ca stiu ca asa te iubesc si eu: Linistit, puternic si pentru totdeauna.
Thursday, July 23, 2020
Indragostitii lui Bacchus
Thursday, July 2, 2020
Dragoste cu parfum de tuberoze
In taxi, mi-am sprijinit ca din intamplare palma de bancheta implorandu-te in gand sa ma atingi. M-ai auzit, mi-ai cuprins mana intr-a ta si mi-ai dezmierdat-o cu o tandrete infinita de care numai tu poti fi in stare. Cand am ajuns, ne-am asezat pe o banca. Era destul de tarziu, inca trecea lume pe strada. Abia te abtineai sa ma saruti, fara sa imi dai drumul la mana. A mai trecut cineva prin fata noastra, apoi inca cineva. Mi-ai pus pe buze un sarut fugitiv, m-ai mangaiat cu doua degete pe obraz. Inca o silueta ne-a depasit privindu-ne complice. Am zambit amandoi. M-ai cuprins in brate nerabdator si m-ai sarutat pana aproape n-am mai putut sa respir. Eram ca doi magneti atrasi, gata sa ramana lipiti asa, pe viata; doi indragostiti intr-o seara de iulie, pe o banca la sosea, cu Luna veghindu-ne protectoare si tacuta de undeva din spate. Ti-am soptit si ca ne asteapta acasa prajiuri cu ciocolata...
...Te iubesc.