Ganduri la inceput de toamna

Cand m-am trezit, foarte devreme astazi pentru o zi de duminica, era o ceata atat de densa incat as fi putut aduna o parte din ea si sa o pun in cafea pe post de spuma de lapte.
Cumva, asa realizam, intr-o clipa, ca vine toamna: Ziua ne topim in continuare sub arsita aceluiasi soare-rege nemilos pe care numai noaptea, regina sa inca blanda, reuseseste sa-l mai domoleasca cu dragostea sa, schimband schita obisnuita a diminetilor noastre, ale muritorilor cuminti si fara de putere in fata naturii aflate in perpetuum mobile, in diverse forme de studiu de pictura impresionista si nuante diferite de viata.
Am privit pe fereastra cum transparenta obisnuita a unei zile de vara e cucerita acum de zorii albi, densi si nemilosi si ma intrebam daca s-or fi certat intre ei sau asa ceva, pana cand am realizat, cu nostalgie si de ce nu si cu o oarecare parere de rau, ca toamna a venit mai aproape: O simt deja cum ma strange in brate, cum imi dezmiarda simturile cazute in letargie peste vara.
Septembrie va fi aici ca maine, gata sa ne preia visele noptii si sa le transforme in minuni ale zilei ei si ale zilelor noastre, si asta pentru cateva luni bune de acum incolo.
Inchid ochii si inchipui deja intre pleoape ruginiul frunzelor si aurul amiezilor linistite, impacate cu transformarile de tot felul din jur.
In tot acest rastimp, spuma de lapte cetoasa din cana de cafea s-a disipat in ritmul gandurilor mele cu iz varatic si usor dor de toamna.

Si nu, nu sunt nicidecum trista pentru ca tu esti pentru mine incununarea verdelui copt de vara cu atmosfera pitoreasca de bronz tomnatic.
Tu ma faci sa iubesc deopotriva pielea umeda de la zapuseala, ce va trece cu bine prin frisonul racoros care o va tremura de acum incolo. Tu esti fiorul acela care tulbura trupul cald si il desavarseste, intru ingemanarea orgasmica a celor doua anotimpuri surori. Te iubesc.

O cafea pe inima goala

Imi inmoi alene un biscuit in cafea. Cu greu ne urnim fiecare: E dimineata devreme, abia imi misc degetele cat sa manevrez cu minima atentie biscuitele, care insa nu coopereaza prea bine nici el. Cafeaua asteapta si ea in tacere sa ii vina randul.
Musc o gura din biscuitul moale mangaiat de cafeaua calduta cu lapte. Mix-ul de arome de scortisoara intensa si cafea blanda reuseste sa imi trezeasca rapid simturile. Am buzele umede si dulci iar tu imi revii in minte. Stateai aseara de partea cealalta a mesei savurand un vin demisec rose, zambind relaxat la glumele celorlalti. Ti-as fi sarutat acel zambet zglobiu de as fi putut. Invidiam acele choux a la creme pe care le savurai cand si cand: Ele te atingeau, eu nu. As fi vrut sa fiu eu prajiturica aceea norocoasa cu crema de vanilie care iti rasfata cu pofta papilele gustative.
Te-am sarutat apoi in mintea-mi ametita de vin si de amor. Imi era atat de greu sa rezist sa nu iti dezmierd chipul frumos cu adevarat...

...Dar nu-i nimic, probabil am sa fac asta maine sau candva. Timpul oricum nici nu mai exista, i-ai luat tu locul pe deplin. Sunt fericita.
Te privesc pe indelete de la distanta rezonabila pe care masa ne-o impune si stiu ca faci parte din mine. Te-ai adaugat trupului meu ca un organ aparent extern, dar fara de care nu as mai putea functiona de acum inainte. Probabil am doi ficati sau trei rinichi. Sunt unica si sunt iubita.
Ma intorc usor cu gand de dragoste la cafeaua mea cu lapte si aroma de scortisoara. Inima imi e plina de data asta. Misiune indeplinita. Te iubesc.