Friday, March 26, 2021

Unchiul de azi dintr-un Bucuresti de altadata

Unchiul R e unchiul pe care oricine cred ca si-ar dori sa il aiba drept ruda apropiata, sau macar acolo, prin vreo alianta, ceva. Cam asa stau lucrurile si cu mine: Unchiul R este ruda cu iubitul meu (ce mare noroc!), ocazie cu care am avut placerea – deosebita chiar! – de a-l cunoaste si eu personal si de a-l indragi atat de mult pe data!

L-am vizitat pe Unchiu’ prima data de ziua dansului, prin octombrie anul trecut. Locuieste intr-o casa frumoasa si veche in buricul Bucurestiului. Intrand pe faimoasa strada bucuresteana si identificand casa “cu pricina” de la distanta am inceput sa visez inspre trecut, sa imi indrept gandurile inspre Bucurestii de altadata, cu oamenii sai chic si educati plimbandu-se “la sosea” cu trasura si mai tarziu cu automobilul, un Mic Paris cu case impunatoare si elegante, cu frantuzisme la tot pasul si cu extra joie de vivre...Si incet-incet, purtata de ganduri de tot felul, alambicate si cu ceva amintiri de pripas am ajuns acasa la Unchiu’.

Ne astepta in curte, cu un zambet sagalnic in coltul gurii si cu masa pusa. L-am placut din prima clipa si mi-as fi dorit din toata inima sa il pot imbratisa acolo, pe loc, pe domnul doctor veterinar R.A. In brate i se gudura un catel tare simpatic si jucaus, de care fi-miu s-a atasat pe data. Bine, si locatarii casei l-au placut pe C la randul lor, drept urmare curtea s-a umplut rapid si de jucarii, pe langa catel, oameni si masa lor plina de bunataturi de toamna si de aniversare uncheasca.


 

Unchiul R este inca in plina putere. Nu prea ii place batranetea si o cearta mai mereu, dar cumva s-a imprietenit cu ea, si nu neaparat ca nu are incotro, ci ca pur si simplu e mai bine asa decat singur. Sau poate ca e mult spus “prietenie”, poate doar a invatat sa o tolereze mai cu usurinta, sa o accepte si sa o invite din cand in cand la o cafea ca sa o mai intrebe de sanatate si sa mai si afle una, alta despre ce mai are “asta” de gand cu el si cu restul.

Unchiul R e singur si nu chiar; are un ajutor de nadejde in ale gospodariei in doamna N. Apropo, felicitari doamnei N ca reuseste sa il multumeasca pe Unchiu (aproape!) de fiecare data si nu e usor, va asigur. Unchiu’ e un mucalit, cand morocanos, cand vesel, cand melancolic, ca orice om pana la urma. Si tocmai aceste schimbari de stari – suficiente la numar! – il fac sa fie atat de iubit si sa aiba asa un “lipici” la public. Are un farmec aparte si o licarire in ochii blanzi pe care foarte rar am avut ocazia sa le intalnesc in viata mea, si deci cu atat mai mult le pretuiesc acum.

Upsss, era sa uit taman de locatara tuciurie, de pisica cea neagra care se strecoara, usoara ca un fulg, printre picioarele noastre asezate la masa. Are o blana lucioasa, frumoasa, e o pisica superba, dar…Dar: Nu vine niciodata la mangaiat decat daca vrea ea. Si zau ca nu prea vrea. Eu am vazut-o de vreo trei ori pana acum si niciodata nu am reusit sa ii intru in gratii. Pacat, pentru ca iubesc mult animalele si pisicile in special. Dar nu ma las, mai perserverez, poate cine stie: Intr- buna zi se va cuibari “negruta” si pe la mine prin brate, ca tare mi-as mai dori asta.

Dar pana la momentul imblanzirii micii “scorpii” de culoarea carbunelui din gospodaria de pe Popa Nan, o sa ma multumesc sa ma bucur de viata de familie alaturi de un iubit minunat si de al sau unchi bun, bland istet si era sa uit! – si foarte la moda. Ca nu v-am povestit cat de “in trend” este unchiul: Se imbraca si se incalta de la Mall, alege numai lucruri de calitate si “de firma”. Deh, boier de Bucuresti…Ahhh, ce vremuri….

…Da, doar ca tot din acele vremuri se trag si cele doua pendule din casa lui Unchiu’, care bat pe rand cu asa putere si dorinta, ca era sa imi ramana mancarea in gat cand le-am auzit prima data. Cred ca pendulele astea sunt lucrurile care imi lipsesc cel mai putin din casa aia si cred ca au fost inventate sa bata ora exacta, dar si sa scoata omu’ din ale lui si din sarite depotriva. Nici nu vreau sa imi imaginez cum ar fi sa bata alea toata noaptea, din juma’ in juma’ de ora, si sa dorm si eu in aceeasi casa cu ele (nu doar in aceeasi camera! ca se aud din toate partile!), cand se stie ca oricum somnul meu “deep” e de maxim doua ore pe noapte; asa s-ar transforma intr-un somn de maxim cateva zeci de minute “adanci” pe noapte, si alea razlete, fara cap si fara coada. Deh, nimeni nu-i perfect, dar sa zicem ca se poate trece, chiar cu usurinta, peste asa un mic defect. Ah, si nu stiti de cate ori s-au stricat “fetele”, adica ele, pendulele…Doar ca minunile se intampla cu adevarat uneori si iaca functioneaza dragele de ele in continuare, desi nu’s tinerele deloc…Dimpotriva. Sa zicem ca asta e bine, desi eu nu sunt neaparat convinsa, dar pe Unchiu’ il fac fericit si asta conteaza cel mai mult, ca el tre’ sa le suporte permanent si nu eu, cu unele intreruperi inerente atunci cand vor ele. Eh, intr-o noapte din asta, fara pendule, as baga un somn pe la Unchiu’, poate dorm naibii si io mai adanc.

Dar in fine, sa lasam timpul sa se desfasoare si sa isi faca de cap dupa voia lui ca oricum asta face, fie ca vrem noi sau nu. Vreau sa va mai spun doar ca imi e foarte dor de unchiul si din motive…pandemice ne vedem destul de rar. Unchiu’ oricum este un tip foarte responsabil (deh, si profesia de medic isi spune aici cuvantul) drept urmare s-a si vaccinat. Si multumim lui Dzeu o duce bine si e sanatos. Se lupta in schimb cu niste molii nazdravane care ii ataca vertiginos si constant colectia de pulovere fine, dar sigur e o lupta in care Unchiu’ isi va ingenunchia in cele  urma “dusmanul nemilos”. Pentru ca asta se intampla de fiecare data: Sarmul unchiului R invinge totul, muta muntii din loc. Cam asa e si cu iubirea: E peste tot si cucereste tot cu farmecul ei, doar sa si vrei sa ii faci loc. Pai haideti atunci sa incercam sa ii facem mai mult loc in vietile noastre, sa o primim cu drag si cu mai multa deschidere in suflet; si sa o crestem sanatos, ca pana la urma asta e cheia pentru o existenta frumoasa si lunga: Dragostea. Are un efect miraculos si e pura terapie in vremurile astea de restriste pe care cu totii le traim.

#unchiulstie!!!!

P.S. Mi-e foarte dor de tine, unchiule R, si abia astept sa ne revedem curand, sanatosi si foarte voiosi! Te imbratisez cu drag!!!