Lectia de imparfumare cu bun simt

De cate ori ma apropii de cate o parfumerie, ma izbeste un miros intepator, puternic, un amalgam de arome de toate soiurile si originile.
In ciuda combinatiilor mereu altele, mirosul e acelasi intodeauna (mi-a ramas intiparit pe undeva pe creieras) si mi se pare interesant si totodata paradoxal ca de fiecare data il simt la fel, desi, cu siguranta, s-or mai fi vandut aromele de pe raft intre timp, inlocuite fiind cu altele noi.

Izul aromat provenind de la magazinul in cauza mi-a adus aminte ca taman ce trecusem pe langa un tip dinspre care razbatea un parfum puternic dulceag, si am simtit ca ma deranjeaza si indispune, chiar si pentru o clipa (si clipele sunt pretioase, stim cu totii). Culmea, imi plac parfurmurile dulci si grele si inca extrem de mult in mod normal, de aia si m-a intrigat faptul ca, de data asta, nu eram asa de incantata. Ce era cu domnul respectiv de nu i-am dat like neam? Exagerase probabil, nimic mai mult. Chiar daca e iarna si se preteaza aromele grele, totusi...trecuse de mine la multi metri, dar parfumul aferent siesi nu daduse si 'mnealui  coltul cum era de asteptat, cel putin nu inca, si apoi nici nu parea sa se grabeasca.

Parfumurile fresh mi se par total aiurea. Deodorantul ar trebui sa miroasa proaspat si racoritor si nu parfumul, zau asa. Parfum egal putere, pe cand un spray egal usor, cat sa poti sa te mai dai si cu parfum dupa. In fine, de gustibus...desi se cam discuta si astea, macar in scopuri evolutive.

Cat despre parfumurile amarui, cred ca se potrivesc dupa o anumita varsta, sa zicem 50 de ani. Si astea sunt intrigante ca si cele dulci, se impun, se baga in seama, irita, ataca, sau, dimpotriva, plac, dar, dincolo de asta, pica ca nuca in perete amareala aia aplicata direct peste un trupsor de fatuca necoapta. Deci nu recomand minorelor, nu ca as fi vreo experta; pur si simplu imi exprim opinia de simplu cetatean deranjat, de data asta, nu de galagie, mitocanie, vreo ghena infundata sau babe care alearga sa prinda locul in metrou asa cum se intampla de obicei. Pur si simplu, ma dispera un parfum imprastiat in cantitati industriale peste vreo domnita de paispe ani cu sani de douazeci si cinci, de la care se mai molipsesc si ghinionistii aflati prin preajma! Io nu sunt Suskind (si sigur nici voi), si cele mai ingrozitoare duhori chiar nu imi provoaca vreo revelatie! Multumesc pentru intelegere si pentru eventuala sustinere (poftim ca am si tupeu).

Ok, poate ca fata nu prefera aromele dulcege, total de acord cu voi. Macar sa aleaga ceva cat de cat intre. Ar face un bine omenirii, desi, intr-o tara in care sapunul si apa nu fac casa buna impreuna iar periuta de dinti si pasta nu ocupa un loc de cinste defel, ma tem ca un parfum amarui, dulce sau cum o fi accesorizat pe o pitzi natanga e chiar ultima problema dar na, am zis sa ma ocup de "fineturi" macar de data asta. 

Mai sunt si aia care fac reclama pe la cate un deo super eficient, si se jura - ca sa fie cat mai convinsi de eficienta tratamentului aplicat la subtiori in deplina cunostinta de cauza - ca fac si greva si stau nespreiati vreo luna, urmand ca apoi sa utilizeze cu incredere deodorantul minune, ca deh, se spala si ei - finally! - aplicand panaceul eficient 48 de ore din 24! Nici langa astia nu prea as vrea sa ma nimeresc, noroc ca sunt rarisimi.

Pana la urma, e buna o masura-n toate. Dulce, amar, proaspat, racoros, indiferent cum ne-ar placea parfumul, e important (sau macar dragut, daca nu vi se pare o chestie vitala asta) sa le folosim cu zgarcenie (lasati altruismul pe data viitoare, va rog, sunt convinsa ca va fi o ocazie mai potrivita decat acum sa fiti mai buni). 

Nu e, in primul rand, elegant sa turnam cu sticla de parfum direct pe noi - si cred ca nici sanatos. Am auzit la tv ca se face foarte usor cancer daca este pulverizat direct pe piele. Mai bine patam hainele si mai apucam sa traim o vreme, daca nu murim de cancer la plamani de pe urma fumatului intre timp (imi colcaie pesimismul prin vene, deh).
Si daca tot alegem sa traim, decent ar fi sa ii lasam si pe ceilalti sa o faca, nu de alta, dar avem cu totii drepturi, macar in calitate de cetateni europeni.

Automatul de cultura

La inceput a fost cuvantul. Sau litera, sau...si, si. Apoi au aparut si cartile, care de care mai pline de invataminte, care de care mai intelepte si care de care mai frumoase, mai elegante, mai legate in piele, mai cu foita cea mai fina...

Dar, cum toate's vechi si noua toate, tehnologia a avansat, iar cartile au tinut si ele pasul cum au putut si cum au stiut ele mai bine. 

Acum citim dand pagina de pe kindle, de pe telefon, marim fontul, imaginea...citim in metrou, citeste si cel de langa tine la cat de mare este ecranul unei tablete. Ne place sau nu, citim si noi ce citeste cel din stanga, probabil si cel din dreapta. Cu asa un gadget...e si pacat. Mergi cateva statii bune, tot apuci sa citesti cateva pagini. Eu, recunosc, citesc prin metrou, nu de pe tableta, ci direct din carti. Aleg carticele nu foarte groase si reusesc sa parcurg un roman in cateva zile. Bun si asa decat deloc, ca in rest nu prea apuc :(.

Tot din zona lecturilor automatizate, si tot la metrou, au aparut si automatele. Da, ati auzit bine, si nu e vorba de cele de la care, in schimbul a ceva lei, ne luam o apa sau un sandwich. Nu. E vorba de automatele la care bagi fise si pica carti! Chiar aseara am dat peste unul la Piata Unirii si da, a fost surprinzator sa gasesc un astfel de aparat, dar mai surprinzator a fost sa vad si ca era aproape gol! Continea titluri din diverse domenii, si poate ca o carte cu invataminte crestine nu prea se simtea in largul sau langa o carte despre menopauza, dar zau ca nici nu mai conteaza cata vreme lumea baga bani in aparatele astea doar ca sa se hraneasca spiritual, lasand stomacul si necesitatile de "prima mana" pe mai tarziu.

Apropo de automatul cu carti, pot sa spun ca si cartile "atarnatoare" din tren (deh, citim, dar mai mult furam, asa ca le legam ca sa fim siguri ca nu dispar chiar peste noapte :D) sunt rasfoite, daca nu chiar parcurse cu totul pana la destinatie. Cum trenurile cam au intarzieri date fiind conditiile meteo, ai sanse bune sa citesti vreo doua carti pana la Fagaras. Tot e bine. 

Inedite mi se par si acele barcode-uri pentru descarcat diverse scrieri si volume. Si daca tot avem smartphone-uri, va propun sa lasam Facebook-ul deoparte (bun si el, nu zic nu, la o adica, unde mai citesti la gramada atatea stiri?) si hai sa purcedem la batut Bucurestiul si tara cu metroul, cu trenul...Putem chiar sa fim surprinsi de cate vom afla pe drum.

Lumea stim ca merge la teatru; se joaca cu casa inchisa si asta e o realitate care ne bucura de ceva timp incoace. Poate, de acum incolo, chiar daca nu calcam atat de des in librarii si biblioteci, macar, in schimbul pretului unui bilet de tren sau al unei calatorii cu metroul, alegem sa ne incarcam cu util, cu frumos; in plus, ne si relaxam, pregatiti fiind pentru un maine al vietii cu tot cu stressul sau, de data asta insa infruntand provocarile mai puternici, mai plini de viata si, nu in ultimul rand, mai intelepti.