Mi-ai spus ca preferi vinul rosu.
Oricum pe cel rose il bausem singura aproape pe tot. Si da, ai dreptate: Vinul rose e
prea usor, prea fluid; nu se “pupa” prea bine cu amorul. Vinul rosu e ca
sangele, vinul rosu e poezie, e tandrete si e sublim. Drept urmare, vreau acum
sa sorb licoarea sangerie a lui Bacchus direct din tine, via buric. “In vino
veritas”, vorba aceea.
Dupa ce iti obtin acordul – prin
metodele-mi personale "ce nu pot da niciodata gres" imi spuneai – imi
bag elegant si usor varful limbii in orificiul micut al vietii, moment in care ii sunt
recunoscatoare mamei tale ca te-a nascut si ca te-a lasat liber doar pentru mine. Trupul iti
zvacneste de placere, pielea ti se face ca de gaina si imi ceri cu o voce grea si
plina sa te sarut. Ma execut plina de dorinta, lingandu-ti fiecare viniosara
de pe buze, vizibila extrem dupa ce te musc cu nesat si parfum de vin
ghiurghiuliu. Imi soptesti la ureche ca am reusit sa te transform in ceva
“mult mai inalt si mult mai curand”. Esti beat ca o figura de stil, captiv in
amor si in dama ta cea dulce.
Acum tu fiind mai “inalt”, trebuie
sa ma catar ca sa ajung pana sus, la tine. O fac cu pasiune, ca zeita Freyjia
purtandu-si cu feminitate carul ei tras de pisici. Gonesti pe buzele mele de
jos in ritm de bachata dezlantuit de nicaieri. Gem de placere sub atingerea-ti
de matase. In valtoarea clipei nu uit sa te bucur, tanjind sa ajungem impreuna pana la
capatul lumii. Te masturbez cu mana dreapta pe aceleasi ritmuri latino. Ajungem acolo, departe, aproape cu regret ca se termina. Suntem amantii
eterni clocotind de iubire…
