Femeia la 30 de ani si ale sale crize mai mult sau mai putin inchipuite

Bai, frate, ce se intampla cu fetele astea, ca femei nu prea imi vine sa le zic? Nu de alta, dar asta presupune ca ar avea ceva minte, si in cazul de fata, zau ca nu prea e cazul!! Desi, daca ne luam dupa varsta, care se invarte undeva pe la 30 plus sau minus 2-3 ani, s-ar putea incadra, dar asta numai daca ar vrea, si iar am dubii si in privinta asta. Balzac e mai actual ca niciodata!!!

De ceva vreme, pe Smart Woman (mai degraba “Femeie slaba de inger” s-ar fi numit rubrica asta, nu “inteligenta”, din motivele deja enuntate mai sus) isi publica povestile nefericirii din dotare, o pleiada de consoarte in cautare asidua de raspunsuri imediate, salvatoare si cu oaresce "schepsis" la cucerit barbati, din aia disponibili daca se poate, va rog! Chiar sunt fetele astea atat de naive, incat sa creada cu adevarat ca pot gasi o rezolvare la propriile probleme pe o platforma online cu mult trafic si tot atatea pareri si personalitati dezlantuite, si pe deasupra si camuflate sub diverse "nick-uri" de inspiratie la fel de indoielnica?

Acolo, fiecare ofera varianta considerata de sine ca fiind cea optima si cea mai de pe urma, trasata din perspectiva propriilor trairi si experiente, si mai rau, din perspectiva propriilor frustrari. Si atunci, care e de fapt, scopul? Ce sa obtineti, dragelor, de la asa un mediu intrigant, cu o fauna atat de variata?

Aici nu e vorba sa aflam daca Pamantul se-nvarteste, ca stim deja ca a avut Galileo grija de asta cu mult inaintea noastra; e vorba doar de alegerile personale, e vorba de a incerca cu riscul de a mai si gresi, e vorba, pur si simplu, de a trai pana la urma si nimic mai mult! Chiar de-or curge rauri de lacrimi, nu stiu sa se fi inecat nimeni pana acum in ele, deci mai exista o speranta!! Cata vreme inima bate sanatoasa in piept si trupul ne ajuta, nu avem nicio scuza, domnisoarelor si doamnelor, sa nu traim! “Ultimul tren”, asta ca sa citez o autoare recenta, are legatura cu cancerul, scumpo, nicidecum cu iubitul care te-a abandonat! Ti-as spune asta in fata, dupa ce te-as scutura putin sa te trezesti!

Sau, poate, dragi scriitoare inca nestiutoare in ale lumii si vietii, va ganditi ca noi, astia de citim si mai dam si din gura si talente pe SW, traim azi pentru ca nu ne-am taiat venele atunci cand am fi crezut de cuviinta? Asta ne transforma, cumva, in detinatorii retetei miraculoase a supravieturii perfecte? Ca, protejati sub haina de anonim trist (dar nu ne poate vedea nimeni ochii, la fel de plansi ca ai vostri, doar ceva mai lasi), devenim, automat, obiectivi si reali, dispusi sa oferim o mana de ajutor neconditionat si total dezinteresat? Cata naivitate!!!

De fapt, "problema" acestor autoare-scriitoare o constituie barbatii buni si luati, de altfel o preocupare a femeilor de cand lumea si Pamantul! Probabil difera nivelul de toleranta, care s-a acutizat suficient, asta si din cauza nebuniei vremurilor epuizante si aducatoare de stress pe care le parcurgem. Dar si asa, scenariile sunt cam aceleasi: niciodata barbatii – ca de altfel, nici femeile – de calitate nu vor fi de ajuns, mereu cineva va iubi disperat si mai mult decat celalalt si va plange de pe margine si pe la colturi pe masura, sperand ca, intr-o buna zi, sotia/sotul sa dispara – cu sau voia sa – din peisajul matrimonial…Casatoria, acest angrenaj ce poate functiona uneori multumitor, alteori doar in virtutea inertiei sau, si mai grav, fortat ne cam da batai de cap tuturor astora "luati', s-o recunoastem! Nu detine nimeni “cheia” conjugala potrivita care sa dechida larg poarta raiului, ce Dumnezeu!

Cu toatele vom fi, in viata asta, mai devreme sau mai tarziu, si fie ca ne place, fie ca nu, iubite, sotii, amante, femei parasite…Parasite pentru altele mai tandre, mai bune la pat, mai tinere, mai frumoase. Se mai intampla, insa, ca “masculii” nostri pereche sa nu fie doar “victimele” propriilor hormoni si reactii chimice interioare si specifice, ci sa ajunga sa se si indragosteasca iremediabil de “cealalta”! Si atunci zau ca nu ne mai ramane decat sa ne imbatam manga, si sa ne trezim a doua zi cu speranta de mai bine si mai ales cu forte proaspete, aruncandu-ne iar in valtoarea imediatului ce taman ne-a dezamagit aseara! Daca, insa, suntem suficient de puternice si de istete, vom intelege ca e bun si un “Mister Right Now” pana la localizarea si identificarea lui “Mister Right”, si hai sa purcedem la o noua provocare - vanatoare cu acest obiectiv temeinic infipt in cerebel!

De unde stim noi ca, intre timp, adica de ieri de cand ne-am apucat de tras cu hotarare la masea, nu s-o fi “eliberat” vreunu? Apai si daca nu s-a eliberat, ce? Mare paguba. Poate ca, de data asta, am si eu mai mult noroc si oi fi eu aia pentru care o lasa pe ingusta si frustrata de nevasta-sa, amarata care considera ca sexul oral e practicat exclusiv de “profesionistele” de pe centura iar telefonul mobil are o optiune numita “redial” cu utilizare non-stop pana la moarte!

Ok, ok, nu aruncati cu oua, stop-joc! Or exista si neveste de treaba, nu zic nu, dar alea sigur au si-un "bou" langa ele, pentru ca-nu-i asa, aia buni au parte de “cutre”, nu asa era chestia??? Ati vazut voi femeie si barbat, sot si sotie, buni amandoi, in aceeasi propozitie? Ati vazut, exagerez desigur :) Pana si eu am vazut, deci categoric exista!

Lasand gluma la o parte, adevaru’ e oricum pe la mijloc, asa ca “doamnele” care isi suporta propriile “dobitoace” pe langa casa (si v-am mai zis asta) au si ele nitica vina ca au ales asa prost “de buna voie si nesilite de nimeni”, ca doar nu le-au dus careva cu latu’ inconjurat pe dupa gat pana la starea civila!

Ah, ca nici noi si nici ei nu se gandesc ca, mai intai, e mai bine sa extraga “maseaua stricata” si abia apoi sa isi puna una-n loc de portelan, ei bine, asta e o alta poveste…Desi pana si asta e simplu de inteles si acceptat daca ne amintim (lasand ipocrizia de rigoare la o parte!) ca natura umana e una poligama in esenta sa, si ca restul sunt doar exceptii mai mult sau mai putin fericite, mai mult sau mai putin trucate…