O sa incep cu ce imi place in Anglia, desi nu
stiu daca o sa sa reusesc o compensatie satisfacatoare in comparatie cu ceea ce nu imi place,
dar macar incerc. Mental nu mi-a reusit, mai bazez ca sunt mai buna la scris, cel putin.
Pai o sa incep aiurea, asa, fiindca cel mai mult in plac parfumurile. Bine, tuturor ne place un parfum sau altul, dar eu sun tinnebunita dupa Jo Malone! Pe unele dintre arome le-am descoperit intamplator la o colega, fan si ea declarat al acestui brand suficient de exclusivist. Restul (aroma de tuberoze e una dintre ele) m-au vrajit si convins direct la “sursa”, adulmecandu-le pe toate, pe rand, drept la “botul calului”, adica in magazinul lor din terminalul 5 al aeroportului Heathrow. Numai aici se gaseste gama asta de parfurmuri (imi pare rau de colegii din Budapesta ale caror decolari spre Marea Britanie au loc din terminalul 3). Ei mai pot incerca sa cumpere de pe site, dar la un cost evident mai mare, sau direct din magazinul din Londra, desi bataia de de cap e in crestere, la fel si agitatia, zic, desi nu neg ca merita orice cale ai alege.
Acum in mod surprinzator (sau poate ca nu), de
la parfumuri o sa trec la somn si o sa va spun ca ador paturile din Anglia, de
fapt saltele. Datorita lor dorm asa de bine acolo, desi hotelurile sunt mediocre. Dar confortul - cel de pe timpul noptii macar - e asigurat. In rest, ei traiesc intr-un trecut victorian mai mult
sau mai autentic, care insa are si el hibele lui, evident. Mai ales cand te incapatanezi
sa utilizezi si instalatia de la WC provenind tot din acele vremuri! Ei bine,
aici se complica putin treaba, fiind nevoit sa recurgi la aruncatul de apa cu
galeata, si asta nu suna deloc a tehnica a la “Belle Epoque” dar na, ca un roman autentic ce
sunt, prefer metodele mai rudimentare de adaptare. Nu de alta, dar la check out
risc sa fiu trasa la raspundere ca si cum eu as fi “distrugatorul” de toalete
hoteliere, desi am dubii ca s-ar intampla chiar asa intr-un final.
Mergand mai departe cu placerile anglofone ajung cu gandul si la transport. Transportul public, privat, de oricare ar fie el tot costa
mult. Ce imi place insa e ca poti face
combinatii de variante de transport: tren + metrou de exemplu, si sa platesti totul o
singura data in gara. E interesant ca daca alegi sa calatoresti dupa peak hour,
costul scade la jumatatate, ceea ce iar e ok si deci foarte convenabil. De taxi n-are
rost sa pomenesc, e extrem de scump, mai ales daca il iei de la aeroport
incolo. Invers mai merge, dar oricum costa enorm si asa.
Ca tot veni vorba de transport, imi place ca au
masini cool si foarte curate. Bine, si strazile sunt impecabile, de unde
atata praf pe capota? N-are de unde.
Ambuteiajele sunt semnalate din timp pe
autostrada, se circula foarte bine, chiar si cand este aglomerat (cel putin stii cat o sa intarzii daca chiar nu se poate altfel).
Ce ma enerveaza rau si chiar ma face sa ma tem
sunt masinile lor cu volanul pe dreapta si condusul pe cealalata
parte a drumului! Mama, cat de atent trebuie sa fii la traversat! Groaznic!
Dar uite ca am scapat si de data asta, slava Domnului!
Nu inteleg nici de ce la ei Opelul se numeste Vauxhall.
Probabil sunt englezii mai cu mot, cine stie, dar astea sunt deja detalii.
Transportul l-am bifat, sa trecem si la mancare.
Aici sunt putin lucruri care imi plac. As semnala doar existenta hypermarket-urilor
gen Tesco, Aldi mai ieftine si a mai restransului dar foarte acceptabilului si
chiar cochetului Marks & Spencer (la ei gasesti si mancare la M&S, nu
neaparat haine). Din toate locurile astea poti cumpara mancare decenta, si ca
pret si ca gust.
Ciocolata Cadbury e foarte buna. Probabil ca o
apreciez mult si din virtutea faptului ca la noi nu se prea gaseste.dar astea iar sunt detalii.
Incet, incet, uite ca ajung si la partea cu ce
nu imi place, ca na, oricum ajungeam si aici anyway.
In primul rand, totul e extrem de scump dupa
cum v-am spus, mult mai scump chiar si decat in alte tari mari din
Europa.
Hotelurile sunt scumpe (v-am mai spus si asta),
iar conditiile de cazare sunt modeste, desi nu chiar imposibile, asta ca sa nu
pierd pe drum nota minima de optimism cu care am pornit initial.
De exemplu, gradina hotelului la care am stat
era una frumoasa si foarte verde. Trecea si un paraias pe acolo, erau si ceva
vietati, copaci impozanti, era dragut si placut, te simteai revigorat strabatand curtea interioara. Pacat ca dupa relaxarea din mijlocul naturii, intrai in
hotel si realitatea cruda te ciupea nitelus de fund!
Mancarea englezeasca - pot sa o afirm cu tarie! - nu e variata mai deloc, cel putin nu in comparatie cu alte bucatarii consacrate, cu stelute in palmares provenind de la evaluatorii importanti in ale gastronomiei.
Daca nu iti place fish & chips (sau mancarea servita la restaurantele internationale,
cel peruan din Londra a fost unul de exceptie, de exemplu) e posibil sa faci un
pic foamea prin Anglia, asta daca nu esti foarte descurcaret din fire sau foarte putin
mofturos. Chestiile lor traditionale sunt grele la stomac, colcaie de colesterol
prost si nu sunt deloc gustoase. Ba as spune chiar ca sunt oribile la gust, mai
ales cand vine vorba de celebrul black
pudding, un fel de sangerete de al nostru, dar unul mult mai scarbos! O
englezoaica zicea, totusi, ca depinde mult si cum e gatit, ca poate fi foarte
bun daca e facut de cine trebuie si cum trebuie. Posibil, nu neg, dar eu a doua
oara nu cred ca mai incerc, mi-a ajuns. Si nici fasolea cu carnati la micul dejun nu mi se pare deloc o idee tentanta si stimulatoare de pofte. Eu am preferat ouale ochiuri, painea cu unt si cu niste gem, suc de portocale si cam atat.
Despre vremea englezeasca, spun doar atat: Ploua, ploua si iar ploua, dar asta nu e o noutate pentru nimeni. Norii
se plimba pe cer cu viteza, ai zice ca pedaleaza de zor, grabiti sa ajunga...numai ei stiu unde si mai ales de ce. Avantajul ar fi ca mai
poate sa se arate si bietul soare din cand in cand, oricum e depasit de situatie indiferent care ar fi conditiile impuse de mai fratii sai norii.
Una peste alta, Anglia, Londra
pot fi experiente agreabile si care merita incercate daca nu cumva esti unul din ala care iti pierde rabdarea usor, sau unul pentru care banii sunt grija de baza.
Iar daca ploaia ti se pare romantica sau/ si utila, cu atat mai bine te incurajez sa incerci Marea Britanie "cu degetul", si chiar si cu spiritul, lasat liber sa cutreiere in voie prin lume purtat pe aripile lungi si pline ale vantului insular...