Luna nebuna cu diadema de spuma
Azi' noapte, pe furis, in casa de om ai intrat
Dansand din buric ca o cadana...
Din gamba cea adormita cu pofta-ai muscat
Zaludo, ce tainic ospat, ce te-ai mai infruptat!
Prin ferestra-mi deschisa, sireato, te-ai strecurat.
Ti-ai oglindit, senzuala, chipul frumos pe-un colt alb de pat
M-am trezit, te simtisem de cum ai intrat!
Ma-ntrebi de te iert? Pot, oare, eu?
Mai bine intreaba-i pe zei, sau pe Prometeu...
Un tribunal ceresc vor fi convocat,
Desi, craiasa a noptii, tot ei te-au lasat sa cazi in pacat!
Mai e putin pana la rasarit
Si cred ca ai sa suferi cumplit...
Te-ai umilit destul, te-ai grabit
Incolacindu-ti o raza pe-al meu pulpan obosit...
Cerul, pe semne ca te va mustra
Doar i-ai furat noaptea, si lumea, si poate si-o stea...
Acum, te gandesti, ce va urma?
Probabil somnul meu lin si crunta pedeapsa a ta!
No comments:
Post a Comment
Adaugati un comentariu aici: