Romanul iubeste scandalul, oricand, oricum si oricat. In relatiile sociale, in familie, la scoala, la televizor "mahalaua" face casa buna cu locuitorul plaiului mioritic. Nici numai stim ce-i aia liniste, cum e sa fii, cum e sa ai bun-simt si respect pentru aproapele. Numai DEX-ul isi mai aminteste definitiile si sensul acestor cuvinte-utopii.
Strigam unii la altii si jignim ca si cum ne-ar paste pericolul suprem la orice pas. Parca ne-am afla permanent intr-un autobuz plin ochi, abia tinandu-ne cu degetele de haina celui de langa si riscand sa cadem cu viteza in orice moment.
Pare ca avem un pistol incarcat la tampla, pregatit sa-si lanseze glontul fatal in caz de semn de slabiciune. A fi slab este egal cu a muri, cel puternic dansand extaziat pe mormantul celui invins.
Nu mai exista puterea argumentului cu intelepciune construit; exista doar puterea cuvantului rastit, aruncat cu tafna spre interlocutor. Sotii se agreseaza verbal reciproc, profesorul urla la elevi, seful la subalterni. de parca un dialog pasnic ne-ar duce pe toti la pieirea subita. Semenul a devenit dusman iar prietenii nu mai exista decat virtual. Ne tot intrebam in gand cum ar fi daca cutare sau cutare ar disparea si cat de fericiti am fi in lipsa lui.
Nu vrem sa spunem stop nici macar atunci cand multul e prea mult, cand strigatul e mai ascutit decat un cui batut in perete. Ba, dimpotriva, ne revoltam si mai abitir, scuipand ura si furie odata cu fiecare vorba rostita.
Cuvantul e blestem taios la usa imediatului cotidian aflat la punctul de fierbere; tacerea nu mai e de aur, ci e modelata dintr-un metal ieftin si de duzina.
Cuvantul e blestem taios la usa imediatului cotidian aflat la punctul de fierbere; tacerea nu mai e de aur, ci e modelata dintr-un metal ieftin si de duzina.
Obisnuim sa reactionam nu in sensul potolirii spiritului, ci dimpotriva al inflamarii sale demagogice, totul culminand cu aruncatul de gaini vii si moarte peste gardul adversarului.
Vulcanismul comportamentului balcanic este sustinut si de o mass-media pentru care senzationalul are iz de manelist infractor ranit in dragoste ori de cadavru macelarit descoperit in padure si ajuns peste noapte vedeta. Jocurile apocalipticului se desfasoara viral, internetul sustinand partas politica de scandal promovata la TV.
Lumea romaneasca o ia intr-o directie care duce doar la balamuc ori catre planeta nou descoperita a nebunilor. Dementa sociala, degringolada realitatilor de zi cu zi sunt pasaportul nostru catre un necunoscut inconstient de terifiant si de posibil.
Nu stiu ce ar mai putea sa ne astupe gura cea mare si sloboda. Nici frica de Dumnezeu nu ne mai stavileste pornirile razboinice: ne imbrancim la coada la moaste ca si cum, odata ce am atins racla, primim in schimb aripa de pe urma, necesara zborului catre un mai bine simandicos.
Cainta (im)pura sageteaza cu precizie tinta fatidicului destin personal.
Cainta (im)pura sageteaza cu precizie tinta fatidicului destin personal.
Victima e omul, calaul la fel. Bunul si raul sunt solidari intru supravietuire. Caderea in gol isi anunta, mandra, iminenta.
No comments:
Post a Comment
Adaugati un comentariu aici: