Ploua marunt cu silabe fara nume
Pasesc peste apele scurse din cuvinte,
peste oceanele vii
Strivesc in pumni Luna,
mangai genele atipite,
Cazute peste ochiul tau orb si captiv crescut
in mine.
Imi rasfir degetele ca sa curga nisipul
de lacrima,
Chem fluturii sa-si reia zborul nebun
de dupa frunze,
Vreau sa ii prind intre doruri si
stanci sus pe munte.
Universul vuieste, marea plange, iarba
paleste, azi nu murim...
Iti fur iubirea si o ascund dupa lobul
urechii
Ti-am spus ca ma joc de-a
fata-ascunselea cu suflete!
Marsul nostru dezlantuit pe pamantul
dospit in coaja de mar copt
Topeste umbrele firave si uimirea
lasata in urma.
Tampla se frange sub sarutarea grea de
casmir
Ramurile maslinului din gradina imi
intra pe fereastra
Si imi imbraca trupul in nori, in
durere si ura, in frumusete
Tu razi si inspiri ca o muza aerul
incins de alcov.
Nu dormi...visezi inchis in lumina de
inger
Si reinvii manuscrisele durerii
ferecate in lada de zestre.
In noi nu mai e loc de intrupat
curcubee
Culorile fel de fel s-au rasfrant
intr-o imensa tacere...
No comments:
Post a Comment
Adaugati un comentariu aici: