Care e, de fapt, principiul de functionare? E unul simplu, si se pare, si unul de succes, adica aducator de profit: lansezi o revista pe o anumita tipologie, pe un domeniu aparte, de preferat unul cat mai complicat cu putinta; il spargi in sute de bucati, adica il fragmentezi, asta ca sa te asiguri, fara niciun dubiu, ca atragi cumparatori din toate categoriile sociale si cu diverse posibilitati de “expunere” financiara.
Poti alege, de pilda, sa comercializezi componentele corpul uman. Stiti vreun sistem mai complicat de atat? Nu cred. Asa…bun. Apoi, pui si de o gandire din perspectiva “sa faci din rahat bici”, iar apoi lansezi la apa “marele proiect”, si te apuci sa zbieri neobosit pe toate canalele media si in toate pauzele publicitare: “Aceasta colectie deosebita te va ajuta sa inveti si sa te si distrezi in acelasi timp! Primul numar il puteti achizitiona la numai 5 lei!” Doar primul numar, desigur, pentru ca, in cazul corpului uman, ai de bifat tot ce tine de: circulatie, organe interne, respiratie, schelet, muschi si “multe altele”, dupa cum ne asigura autorii, ca se ocupa ei sa nu ne lipseasca nimic, sa nu dam, carecumva, in lacune de educatie. Ei, si ca sa poti cuprinde asa o informatie vasta, ai nevoie de numai putin de 52 de numere de explorare si exprimare! Cum, dupa primul numar, urmatoarele 51 au pretul cam de 3 ori mai mare, la un calcul sumar, ajungi ca, la inchiderea colectiei, sa te trezesti ca ai scos din buzunar nici mai mult nici mai putin de 5 milioane de lei vechi!
Interesanta si profitabila investitie, nu? E ca si cum ai plati in rate fixe pentru un produs intr-un magazin, cu deosebirea (importanta de altfel) ca acel produs il capeti in totalitate, complet asamblat si gata de utilizare! In cazul revistei cu pretentii de studiu si acumulare de invataminte care mai de care, n-oi plati tu dobanda la ratele alea, dar si ce primesti la fiecare numar…e pur si simplu hilar: de pilda, am aici si il cercetez, ca sa va povestesc si voua, numarul 8. Numarul 8 contine un muschi facial care ne ajuta in “miscare, in comunicare” dupa cum suntem anuntati, pompos pe spatele revistei; respectivul muschi are dimensiunile de 2 pe 2 cm, deci e extrem de mic! Mergeau vreo 2-3 muschi la un numar, asta daca producatorii erau realmente interesati ca noi chiar sa invatam ceva si asta ceva mai repede, sarind niste etape, care lor le umfla buzunarul in noua ne dezumfla asteptarile si ne ingroasa ciuda. Bine, revista contine si planse anatomice, fotografii si informatii despre cum functioneaza respectivul muschi. Mie nici asta nu mi se pare necesar, cata vreme nu ai ce face cu aceste bucatele momentan, pentru ca nu se imbina neam pana ce nu ai adunat destule piese din zona respectiva de interes! In aceasta perioada de colectare, ajungi sa dosesti numerele aparute cu care n-ai ce face si minusculele componente undeva prin casa, cat mai departe de cei mici, pentru ca risti ca, pana la momentul cand chiar poti face ceva cu ceea ce cumperi, sa nu mai ai ce sa imbini! Bucatelele fie s-au ratacit intre timp, fie s-au rupt, stricat etc…
Nu contest ca un astfel de demers poate avea un rol educativ real, dar sincer, mi se pare furt pe fata, recurgand la metoda asta lalaita de furnizare de obiecte si informatii; o incercare de a te imbogati cat mai rapid si pe spinarea si credulitatea oricui. Ganditi-va, doar, la pensionarii care asteapta cu nerabdare, de la o saptamana la alta, sa se repeada la chioscul de ziare din colt (ma rog, sa se urneasca, sa se ajute de baston, sau sa isi trimita nepotul in locul sau pentru ca nu se poate deplasa, precum si orice alte variante de adaptare in functie de starea de sanatate si posibilitatile de locomotie) sa isi mai achizitioneze cate un betisor de lemn suplimentar pentru corabia pe care o vor obtine dupa parcurgerea celor 60 de numere (ma intreb daca nu mai apuca sa treaca anul, bietii, ce s-o intampla cu corabioarele lor vitregite, betege de vreun catarg!) Dar e bine si asa; au si ei, batraneii, o ocupatie. Mai nasol e cu pensia si impartirea ei lunara la 7 (socotind si cele 4 numere lunare de rigoare proaspat adaugate la calcul) si nu la 3 ca pana acum, doar pentru hrana, medicamente si utilitati…
Ah, si sa nu uit nici de colectia de insecte, gandaci si scorpioni, inchistate in cutiute transparente de rasina. Copii sunt de-a dreptul fascinati de ele, pe cand eu, cand le vad, imi vine sa lesin si de scarba, si de groaza! ”Hai mai, mami, ca nu iti face nimic, nu te-nteapa, nu te musca…s’apoi scorpionu’ asta e inofensiv, stai linistita! Dar ala auriu e periculos, sa stii!”, ma anunta fi-miu. V-o placea voua distractia asta, zic in sinea mea, dar eu tot as prefera sa imi arunc banii pe ceva nitel mai placut ochiului, mai putin periculos si eventual si mai util.
Nu este deloc noua metoda :(
ReplyDeleteVezi ca paienjenii aia prinsi in rasina or sa-ti bantuie visele.
ReplyDelete