Monday, December 28, 2015

Malleriada de a doua zi

Va suna cunoscut cuvantul asta, "malleriada"?  Da, nu va inselati. Suna a "mineriada" si la propriu, si la figurat, din pacate. E drept, din goana prin mall n-a murit inca nimeni, sau nu sunt eu la zi cu stirile, desi asta chiar e imposibil.

Mallomania e o boala grea si contagioasa. E de ajuns sa iti stranute un malloman in nas, si gata esti, nici aspirina saracului nu te mai vindeca. Eu am avut bafta sa inhalez niste stropi infectati si iata-ma si pe mine gata sa cuceresc cel mai mare, un mare mall din Bucuresti.

Da, stiu, e convenabil sa stai post factum si sa analizezi cum s-au desfasurat ostilitatile in teren. Cand razboiul e in toi lupti ca n-ai incotro, desi, repet, eu nu stiu sa fi murit - cu adevarat - careva din shoppingareala, dar sigur nici mult nu mai avea. Dupa ce s-a terminat batalia, si evident daca n-ai murit, stai si povestesti mama ce mi s-a intamplat mie, razand sau plangand, depinde in ce nota alegi sa transpui eveninmentele.

Si daca, totusi, se moare din boala asta, ma intreb cum ar fi sunat necrologul unei domnisoare ucise de talpa de bocanc misogina aterizata in plina figura. Hai ca de fapt nici nu vreau sa stiu, nu sunt curioasa, sau acum nu mai sunt, sunt prea obosita dupa asa o lupta. Ieri inca eram curioasa, da, ieri, ieri cand cretinoida mea de inspiratie mi-a jucat feste si m-a trimis sa fac shopping la mall.

Si io, fraiera, am ascultat de vocea mea interioara ragusita, ca sa nu zic altfel, si m-am dus. 
Am ajuns la mall gen dupa ora de deschidere, pe la unspe, cu catel, purcel, plod, iubit si mama cu ramele ei Dior cu tot. Da, mama zice ca isi cumpara ochelari care ii vin bine, firma nu conteaza. Eu m-am gandit chiar sa ii propun sa incerce si ceva marca Star Wars. E pacat, cine stie ce lentile foarte eficiente in forma de nava spatiala or fi lansat astia in urma succesului fulminant obtinut cu filmul in care moare Harrison Ford, sotu' lui Ally Mc Beal aia funny si mult mai tanara. 

Ca sa revin la povestea mea nedemna de a fi povestita (desi e necesar sa mai facem si haz de necaz din cand in cand) ne urcaram cu totii in masina deloc de fite datand din anul de gratie 2007...cred (iubi, please confirm) si porniram inspre mall-ul al carui nume incepe cu A de la AFI, sau cu A de a A FI, adica a fi tampiti ca am avut asa o idee proasta de petrecere a timpului liber si putin acordat de sarbatori.

Malleriada de a doua zi de dupa Craciun a fost clar o idee proasta, au aratat la televizor ce aglomeratie era si mi-au zis si colegii. 
Bine, pastila de a doua zi functioneaza daca o iei chiar a doua zi. Ei, si el, mallul, a inghitit pastila si nu s-a strambat, dar tot a ramas gravid, saracul. Si s-a ales, in schimb, nea molu' cu noi, fraierii, dar niste fraieri hotarati sa se inhame la o plimbare neverosimila pe Champs Elysees, in detrimentul uneia mult mai tentanta prin parcurile scaldate in soare si pline de ghiocei surprinsi.

Va intrebati, poate, ce dracu am cautat eu la mall taman in perioada asta, cand cadourile evident ca n-au fost destule, n-au placut sau n-au nimerit marimea? Bai, fato, tu chiar nu stiai cum e la mall cand e lumea libera? Ei, nu stiam...Ba stiam, dar am sperat si io ca atatia altii care au luat teapa ca si mine si o data cu mine ca poate s-a saturat romanu' de atata dus la cumparaturi non-stop, deci si de Craciun si post Craciun si de ante Craciun si de viitor si de trecut Craciun!

De fapt, la mall nu cautam mai nimic substantial, sau ma rog, imi cautam o geaca, na, ca am auzit ca se duce caldura si ne intoarcem la vechile metehne hibernale. Ah, si mai incercam sa fac si un
buy-back la un ifon. E acolo e un magazin stupid care are in titulatura ceva cu style si ceva legaturi cu marul muscat si ispititor, desi n-are nicio treaba cosmelia bengoasa in discutie nici cu stilul si nici cu ifoanele, cu I de la stii voi ce.

Buy-back nu facui, dar facui in loc niscaiva crize de nervi in cautarea gecii model full moon 2020. Cum ce treaba am eu cu imbracamintea viitorului?
Pai a ajuns atat de greu sa imi gasesc ceva in materie care sa imi vina si bine, care sa si arate si cat de cat decent, si care nici sa nu coste cat juma' din salariu, incat am inceput sa cred ca e mai la indemana sa gasesc de cumparat imbracaminte spatiala din aia inca nedescoperita, neinventata sau neconceputa pana ieri. Pare, de departe, mult mai simplu.

Drept urmare, in cautarea gecii perfecte, intraram noi, toata gradinita cu carucior cu tot intr-un magazin de haine, unul caruia ii expirase timpul (pour les connaisseurs, da, stiti voi la care ma refer?!) unde dadui peste niste geci relativ simpatice. 
Cum io nu sunt asa chiar asa de silfida - "lunga, slaba si zaluda, botezand natura uda" nu e chiar caracterizarea mea fizica super realista, mai degraba aia suprarealista :D (dar am pastrat "manunchiul de ciumafai", deci aviz amatorilor!) - geaca pe care pusesem ochii nu m-a nimerit si nicio pe ea, ca ea era prea stramta si io prea nehotarata si frustrata ca tot n-o sa pot sa renunt la piftie diseara. 

Dar geaca cu pricina era chiar simpaticuta, asa ca am perseverat in naivitatea mea, ca sa nu zic altfel, sperand ca voi gasi un exemplar si pe masura mea. Cum un asa exemplar era imposibil de identificat la raft - deci la vedere - si manata totodata de forta nestavilita a dorintei de a-mi achizitiona "harnasamentul" ideal, o intrebai si io pe tanti consiliera de vanzari (nu, nu se mai numeste vanzatoare, expiratilor si retarzilor care sunteti, acum se numesc consiliere retail, mama voastra de suckeri imbecili si needucati ce sunteti!), o intrebai, zic, daca nu cumva exista in depozit, in spate si ascunsa vederii mele mioape, vreo gecuta mai ampla, asa, cu o marime mai mare cum ar veni. 

Fatuca abordata si experta in retail mai era si gravida (o fi ratat pastila de a doua zi?). Dupa ce ca habar n-avea pe ce lume e ea insasi si nici de unde a aterizat ea fix pe pamant printre noi, muritorii incapabili de intelegere si acceptare, s-a gandit sa mai faca si plozi perfecti asa ca ea. Vorba' ceea: Mama prostilor e mereu gravida.

- Avem DECAT o marime, zumzaie ametitor albinuta-consiliera-de-vanzari-ratate-si-viitoare-mamica incapabila sa isi creasca copilul din lipsa de timp (vorbea la telefon non-stop). Va trebui, in schimb, sa-si intretina si sa-si hraneasca propriul telefon mobil in detrimentul copilului din dotare. Frate, pana la urma si tamaguchi traia pana i se termina bateria, ce daca mai uitai sa ii bagi biberonu' in gura.
Nu-i bai, daca i-ai pus duracell, obectu' merge si se si alimenteaza singur cu strictul necesar.

- DECAT o marime aveti? zice si iubi, incitat de vraja ineptiei deslusite si debitate de pitzi-mami pe post de oac-oac (sa ma scuze broscutele care imi sunt chiar simpatice, by the way).

Intelegand in like a second cu cine am de a face, am preferat sa o las pe tanti intr-ale ei vanzari de top si sa ies afara, purtandu-ma tipic mioritic, adica renuntand dupa primul esec previzibil.

Dar mama, ei bine, cu mama e altceva, mama nu a renuntat asa usor. Nici nu avea acum, ca la ea shoppingu' se face DECAT la galeriile La Fayette (nu, nu alea din Paris, si io tot de alea stiam) ci alea din Biaritz, in puii mei, si acolo consilierul e pe bune, cica. Mi-a zis mie, odata, un francez ca la Biaritz e locul ideal de vacanta, ca acolo e "patria" francezilor bogati si cu multe zile libere primite de dinainte de Hollande.

Oricum, Biaritz-ul e la mama dracu si zici ca daca te hotarasti sa te duci pana acolo iti mai trec nervii. Ei bine, de data asta, mama nu a ales sa viziteze perla turismului francez ca de obicei, ci a preferat sa ramana loco pentru cumparaturi la mallul de militari, ca sa se certe si nu ca sa cumpere, ca oricum stia din start ca n-are nicio sansa in sensul asta, dar de ce nu? 

Mama, ramasa in zona cum spuneam, si-a oprit cu ea si cheful consacrat de harta si practicat frecvent, al carui scop unic declarat il reprezinta repunerea in drepturi a tuturor consumatorilor romani in frunte cu mine, prostii aia care tac si inghit in loc sa faca reclamatie (bine, nici daca faci nu obtii mai nimic, dar macar te consolezi cu faptul ca ai incercat).

Si a stat mama vreo juma' de ora ca sa termine tot ce mai avea de zis lu' tantica de la magazin, pe cand io am iesit sa o astept afara, e drept, putin ingrijorata ca mama o sa puna prea mult "suflet" si ca e posibil sa iasa cu scantei, si chiar nu as fi vrut sa ii se faca rau celei mai cool mame-cu-rame-Dior-care-chiar-ii-vin-si-bine.

Cu mama a fost pana la urma OK. Despre partea adversa nu stiu ce sa zic, ce s-a intamplat cu interlocutoarea dupa tete-a-tete-ul avut cu ma mere va ramane un mister de-a pururea (e clar ca mama o sa zica ca e bine mersi si ca n-a patit nimic). Oricum, inclin sa cred ca a fost bine si cu ea intr-un final. N-am auzit nici tipete si nici interjectii nelalocul lor dupa neplanuita "altercatie". 
Tot ce a reusit sa obtina mama, insa, dupa a fost o imagine jpg pe tel cu o hartie rupta dintr-un caiet de matematica cu numele "criminalei".

- Tu chiar crezi ca asa o cheama, mama? Intreb, cu voce joasa, ca sa nu o enervez si mai rau.
- Ei, macar m-am racorit, zice. Am speriat-o nitel.
"Oare?" imi zic in gand. O doare la basca, data viitoare o sa faca la fel, doar exerseaza zilnic. E tanara si are timp. O sa se descurce bine si la scoala la sedintele cu parintii, are atitudine cum s-ar zice, iar la gramatica exceleaza, deci e bine, norocoasa naibii!

E adevarat ca dupa experienta efervescenta de la magazinul cu timpul expirat, suspendat sau whatever, imi cam pierise cheful de cautat geci. Am continuat, totusi, si asta s-a dovedit a fi decizie buna, singura de altfel pe ziua de ieri. Am reusit sa gasesc o geaca rezonabila, dar numai dupa vreo 4 ore de cautari intense si scuipat shopperi ca sa ii tin cat de cat la distanta, nu de alta.

Cu ce pret mi-am gasit geaca aia, ati prins ideea deja. Toata omenirea din comunele si satele din jurul Bucurestiului si nu numai pareau ca vor si ei o geaca ca si mine, sau mai multe, sau alte cadouri pentru ei, pentru Stefani si Stefane, sau pentru Sfantul Duh, in prima, a doua si a treia zi de Craciun! Doamne, ce zi, am ajuns epuizata acasa si fara pic de saliva in gura, ca blestemele le terminasem deja de la iesirea din parcare.

De mancat la mall n-am mancat nimic (ca sigur sinteti curiosi sa aflati daca am fost romanca pana la capat si daca am bagat si niste fast food, acum, ca aveam si geaca noua ;)), ca doar are si cheeseburger-ul mandria lui, nu se lasa mancat asa, de oricine. Nici cafea n-am mai vrut. Imi era sila sa o beau cu vreunul sau vreuna suflandu-mi direct in ceafa. 

Doar mersul romanilor la mall inseamna turism, frustrare si entertainment, zice unu' mai dastept ca noi. Gresit: entertainment-ul ori ori n-a existat, ori s-a terminat exact in fata mea si nu mai aprovizioneaza astia pana dupa anul nou, cel putin asa cred.

Asa ca, poate, data viitoare o sa beau si cafeaua aia care arata dragut si mirosea bine si care chiar merita si o sa ma si distrez, culmea! (Mama, bebe ramane la tine, ne-am inteles, nu te mai iau la mall, ca te certi). 
De data asta fost prea mult, chiar si pentru una care isi face cumparaturile mai mult local, ca la Londra e prea scump.

Hai va pup,
M





No comments:

Post a Comment

Adaugati un comentariu aici: