Ploaia si noi

Simt cum ploaia asta de acum mi se lipeste de corp cu nesat, cum imi naclaieste gandurile.

Fiecare picatura de apa se scurge de pe mine greu, ca un ulei de candela ars si negru

O sa ajung sa cred ca m-am invelit in smoala si funingine

Si ca o sa ma intaresc si o sa ma fac asfalt in asteptarea iubirii.

Poate ca o vorba blanda de-a ta m-ar putea topi usor inapoi

Cat sa devin o lacrima.

O lacrima fara durere, care nu lasa urme de sare pe obraz

O lacrima cu nume de stea, cu chipul tau si cu fosnetul nostru…