Dragoste cu aroma de migdale si vanilie

Iti adulmec mireasma dulceaga a pielii si nu imi dau seama daca simt aroma de migdale, sau mai degraba de vanilie. Sunt asemanatoare. Imi amintesc cand am incercat niste lichior cu aromele astea doua si mi-a fost la fel de greu si atunci sa le deosebesc, desi migdala are un miros ceva mai intepator. Pe pielea ta insa diferenta asta nu se sesiza; eu doar ma imbatam cu gustul tau, ajungand sa imi doresc sa sug din tine toata seva ca sa iti pot fura parfumul; si asta doar din gelozie. 

Atunci te-am intrebat la ureche cum miros eu, iar tu mi-ai raspuns: “A cirese amare”. Mi-a placut, si raspunsul tau mi-a gadilat indraznet narile aproape instant. Dintr-odata nu mai eram geloasa, desi se stie ca gelozia tine cumva oamenii legati si nu prea as fi vrut sa pierd conexiunea asta dintre noi, chiar daca nu e ina dintre cele mai sanatoase. 

Acum, în schimb, te adulmecam si pe tine, dar si pe mine in acelasi timp si deodata pierderea acelei conexiuni nici nu mai conta. Castigasem altceva cu mult mai bun, cu mult mai fin. Se crease un melanj olfactiv ce imi cutremura pur si simplu trupul de placere si mintea de extaz. Ti-am atins cu varful limbii buzele. Eram atat de excitata, ca abia m-am abtinut sa nu te musc pana la sange. Eram ca un vampir infometat si agresiv. Cu greu am reusit sa nu o fac, indesandu-mi cu nesat limba în gura ta aproape fara acordul tau. Ai gemut usor surprins, dar m-ai sarutat inapoi cu aceeasi pofta dezlantuita. Apoi ai coborat usor cu buzele pe gat si m-ai lins ca si cum eram data toata cu miere. Ma strangeai de fesele dospite ca niste cozonaci dolofani si ma trageai în tine cu o forta pe care nu as fi crezut-o vreodata posibila. 

Iubirea are aceasta virtute: Ne face sa crestem prin ea si cu ea. E ca un menage a trois binemeritat, castigat insa cu un efort sustinut si cu multa dorinta. 

Ai terminat în spasme vulcanice strigandu-ma infiorat pe nume. Am terminat si eu aproape imediat dupa tine, zambind si fara sa spun nimic. In acea clipa cuvintele au încetat sa mai existe pentru mine, cuvintele devenisera pur si simplu de prisos. Totul se putea exprima, de acum, doar în senzatii si fluide. Restul lumii murise în timp ce noi doi cantam pe doua voci refrenul de iubire traind...