Dragoste cu parfum de tuberoze

Datorita tie, iubire, parfumul dulce de tuberoze invaluie toata casa. E cald, e zapuseala, dar florile astea minunate ma fac sa nu mai resimt asa de acut arsita din mijlocul verii. Gandurile preiau si ele, tiptil, din aer parfumul floral si il preschimba pe data intr-un cantecel de dragoste pe care il fredonez cu placere iar si iar in minte. Emotiile se intensifica, revad clipele suspendate in timp de aseara, paharele aburinde cu vinul alb, sec ce merge teribil de bine cu pastele cu scoici pe care le-am savurat impreuna voiosi. Rememorez cum ma priveai de parca imi luai urma chipului cu privirea, o privire atat de intensa ce numai in tablourile lui Tonita am mai vazut. Pareai ca ai vrea si sa ma intrebi ceva, nu stiai nici tu prea bine ce, dar ai renuntat pana la urma ca sa nu tulburi clipa. Clipa noastra de iubire.

In taxi, mi-am sprijinit ca din intamplare palma de bancheta implorandu-te in gand sa ma atingi. M-ai auzit, mi-ai cuprins mana intr-a ta si mi-ai dezmierdat-o cu o tandrete infinita de care numai tu poti fi in stare. Cand am ajuns, ne-am asezat pe o banca. Era destul de tarziu, inca trecea lume pe strada. Abia te abtineai sa ma saruti, fara sa imi dai drumul la mana. A mai trecut cineva prin fata noastra, apoi inca cineva. Mi-ai pus pe buze un sarut fugitiv, m-ai mangaiat cu doua degete pe obraz. Inca o silueta ne-a depasit privindu-ne complice. Am zambit amandoi. M-ai cuprins in brate nerabdator si m-ai sarutat pana aproape n-am mai putut sa respir. Eram ca doi magneti atrasi, gata sa ramana lipiti asa, pe viata; doi indragostiti intr-o seara de iulie, pe o banca la sosea, cu Luna veghindu-ne protectoare si tacuta de undeva din spate. Ti-am soptit si ca ne asteapta acasa prajiuri cu ciocolata...

...Te iubesc.