Monday, July 27, 2020

Micul dejun “en famille”

Ma trezesc iarasi la tine in brate. De cateva nopti bune se intampla asa si e minunat. Patul e aproape de balconul cu terasa si pot vedea foarte bine afara, daca arunc fie si numai o privire. Fac asta si acum si vad ca cerul tine si astazi cu mine. E senin si cu siguranta dulce la gust daca m-as putea infrupta din el asa cum as vrea. Dealurile de dedesubt sunt insa ceva mai norocoase decat mine: Cerul e langa ele mereu sa le atinga si sa le dezmierde, sa le incalzeasca sau sa le racoreasca dupa nevoi. Le invidiez putin, recunosc. Aproape ca, uneori, privind la atata maretie, pun la indoiala pana si legenda lui Atlas. Iar daca stau mai bine sa ma gandesc, si pe cea a Pandorei: Probabil si faimoasa cutie trebuie ca s-a inchis dupa ce apucase sa iasa din ea si speranta. Natura e pur si simplu dureros de frumoasa…

Ma ridic intr-un sfarsit din pat. O fac fara prea multa tragere de inima, desigur. Nu vreau sa plec din bratele tale calde si nici nu ma satur de cer, de soare si de iarba verde din curte. Dar lucrurile frumoase stiu ca vor continua, se intampla astfel de ceva vreme si nimeni si nimic nu se poate opune, n-are cum.

Ma duc sa pregatesc micul dejun. Imi prind parul in coc si pun de cafea. Stiu ca vei iesi curand din dormitor si ma vei privi pe indelete in lumina ferestrei, deh, femeile! Faci asta des si stiu ca iti place. Si astazi, ca aproape in fiecare dimineata petrecuta impreuna, te apropii si ma saruti usor pe gat, urmandu-mi in acelasi timp formele pline ale corpului cu mainile-ti fine.

Sarutul tau imi sporeste entuziasmul si dorinta. Ma misc acum si mai cu gratie, ca o felina regala. Stiu ca ma privesti insistent din locul tau de la masa. O faci pe deasupra hartii cetatilor medievale din zona. Iti simt privirea fierbinte pe spate, pe fese, pe coapse. Mi se face pielea ca de gaina si simt fiorul binecunoscut de… de iubire.

Iti pregatesc si un sandwich. Ma asez apoi in fata ta si a unui ceai de ghimbir cu lamaie verde. Sorb, te privesc si iar sorb, nici nu mai stiu daca din el sau din tine. Legam o conversatie usoara, perfecta pentru un mic dejun in tihna si o digestie  buna. Te mangai cu ochii, in timp ce pe buze am gust de ceai de ghimbir si aroma de dragoste pastrata acolo inca vie de azi’noapte.

Acum as vrea sa nu se termine niciodata ceaiul si nici cafeaua. Mi-as dori ca linistea ce dainuie in clipa asta in sufletele si pe chipurile noastre sa ramana asa pentru vecie. Zambesc deodata cu subinteles, pentru ca stiu ca asa te iubesc si eu: Linistit, puternic si pentru totdeauna.

 

No comments:

Post a Comment

Adaugati un comentariu aici: