Tuesday, October 13, 2020

I got the dreamers' disease

 

"I got the dreamers' disease", zice U2 prin vocea lui Bono. "I couldn't agree more", zic si eu prin vocea emotiilor mele de tot felul si de toate intensitatile posibile.
Visez noaptea de parca toate lucrurile posibile si imposibile nu mai atunci se pot intampla. Visez si ziua, cand cel mai mult visez dragoste.
Ziua, tu devii constientul tuturor noptilor in care sigur ca ai fost, fara exceptie, parte din visele mele eclectice.
Te iubesc visand si visez iubindu-te. Sunt atat de indragostita, incat as putea sa fac toamna asta sublima sa nu se mai termine niciodata. As putea sa transform clipa de iubire in ambrozie cremoasa cu care sa iti mangai obrajii. Apoi te as saruta ca sa imi ramai dulce pe buze pana la urmatoarea clipa de toamna si de iubire.
Stau pe o banca la soare si imi aliniez in cap visele noptii si ale zilei. Oricum as face, tu castigi. Iti soptesc in gand ca asta e pur si simplu dragoste.
Ma uit la frunzele din jur care inca nu se hotarasc daca sa cada sau sa mai zaboveasca nitel pe ramura protectoare de peste an. Asa sunt si eu: Nu ma pot hotari in ce fel sa aleg sa iti cad in brate si in ganduri: verde si cruda, ori coapta si rumena...

No comments:

Post a Comment

Adaugati un comentariu aici: