Iubire cu iz de mere coapte

 

Miroase a mere coapte cu unt in toata casa. Aroma dulceaga de caramel imi gadila simturile si imi provoaca neastamparat gandurile, gandurile de tine. Arunc o privire pe geam, o ceata densa s-a facut perdea in fata copacilor inalti pana la mine. Frunzele ard sub culorile aprinse. Le las sa imi mangaie armonios chipul imbujorat de la caldura emanata de cuptor. Ma transform pe data intr-un curcubeu de viata si de tandrete.

Imbatata de natura provocatoare, te invit sa gustam impreuna din marul zemos, in mintea mea plina de tine. Imi spui ceva amuzant si incep sa rad cu buzele-mi stropite cu unt topit si dulce. Cu un deget imi intinzi surplusul pe toata suprafata buzei de jos ca pe un gloss de vara aplicat pe fuga inainte sa ies pe usa. Ma saruti apoi adunand cu limba orice urma de mar pe care esti gelos. Imi spui ca ai vrea sa fii un fruct vesnic ce tot creste in mine, un mar al amorului si bucuriei traite in doi. Iti marturisesc, la randul meu, ca as vrea sa prind radacini in tine, sa devenim un copac cu doua coroane, gemand sub rodul toamnelor viitoare. Suntem cuprinsi de rod si de sperante. Timpul s-a oprit, incepem sa ne invatam nemurirea.

Te apropii de mine si incepi sa imi masezi cu blandete tamplele. Imi spui ca simti o tensiune acolo si intrebi de ce. Iti raspund ca sunt coplesita, plina. Te miri pentru o clipa ca ma poate coplesi frumusetea; pana la urma ridici o spranceana intru intelegerea deplina a unei stari pe care am vrea-o incremenita in loc.

O placuta relaxare ma cuprinde in palmele tale. Traiesc tot felul de minuni si inchipui tot felul de jocuri de dragoste. Ma adun din tine, din mine si din noi si ma fac una cu cerul, cu soarele si cu pamantul, complicii mei intru iubire. Te sarut plina de dorinta, cu aroma de mar in suflet si in simturi. Te iubesc.