Suflet de 5 stele

De unde pana unde mi-a venit asta cu acordarea de “stele” sufletului? Si de ce nu, in fond? Nu traim, cu teribila mandrie, epoca catalogarilor, a etichetarilor de tot felul? De ce n-ar avea si sufletul stelele lui, margaretele lui drept insemne ale valorii proprii?

“Cantitatea de suflet” de care dispunem difera d ela caz la caz. E de vina si gena, nu neg. Desi putin suflet, acolo are, in principiu, cam toata lumea. Lucrurile functioneaza cam asa de obicei: Am 01 grame  de suflet dar ma comport ca si cum as avea vreo 50 de grame! Cum ar veni, ma laud desi n-am cui, si uit ca “lauda de sine” nu miroase-a bine, si oricum, si daca nu uitam tot asa procedam.

De cealalta parte, se remarca sufletele cele adevarate, acele suflete pentru care “poluarea” e de maxim +/-3%, o marja aceptata si la sondaje, deci se accepta.
Sufletele deosebite sunt modeste, nu se lauda singure si nici nu asteapta ovatii la schimb. Sufletele de 5 stele sunt, pur si simplu. Cand le descoperi, tu, muritorul de rand beneficiar al unui suflet de cel mult 2-3 stele dar si cu ceva ambitii de crestere gen “sus tot mai sus” (ceea ce tot e bine), ramai pur si simplu siderat ca poate exista asa ceva!
Da, ati auzit bine. Ajungi sa fii surprins cand dai peste un om caruia ii pasa cu adevarat de ceilalti, un om care ar fi dispus sa renunte la orice ca sa isi ajute semenii neconditionat. Acest gen de om e dispus sa isi dea si ultimii bani din salariu celui aflat in nevoie, desi poate ca seara, la cina, n-o sa mai aiba ce pune pe masa. dar asta nu conteaza. Important e sa il ajute pe cel mai in nevoie decat el.

Atunci cand esti la pamant, lacrimile iti curg suroaie, durerea te sugruma iar tamplele iti pulseaza de la tensiunea oscilanta si te paste si un accident vascular de la atata consum interior si stres, acesti oameni altruisti si binevoitori te vor lua pe dupa umeri si iti spune: “Hei, nu mai fii trist! Capu' sus! Sterge-ti lacrimile, totul are o rezolvare. Si nu uita ca sunt aici, oricand, sa te ajut!”

Ma gandesc ca e vorba pana la urma de iubire, sub aproape toate formele pe care le poate lua ea: un prieten adevarat, o iubita, un iubit…chiar si-un vecin amabil. 

Sunt oameni care se cunosc de foarte putin timp si cu toate astea sunt gata sa isi dea si haina de pe ei pentru – nu-i asa – un “strain”! Sau sunt acei prieteni care, la 4 dimineata cand ii suni suparat, deprimat si distrus tot iti raspund la apel in ciuda orelor tarzii, dispusi fiind sa te ajute cu orice pret.

In concluzie, cu siguranta mai exista si suflete mari pe lumea asta, chiar daca nu prea ne mai vine a crede cand ne uitam in jur. 

Pe aceasta cale, va multumesc voua, celor care intrati in viata noastra taman atunci cand parca nimic nu mai e cum era , cand parca nimeni si nimic nu ne-ar mai putea salva.