Sarbatorile si omul

Se apropie sarbatorile si ma gandesc ca bine ar fi sa incercam sa ne linistim, putin, sau mult, sau cum s-o putea.

Doar ca, paradoxal, in loc sa ne gandim la zilele libere ce ne asteapta (la bugetari mai multe, la privati mai putine, deh, dupa sufletul omului :D), zile in care o sa tragem cu un ochi la TV si cu unul la oala de sarmale, noi alegem sa fim nervosi, alegem derapajul promovat la rang de normal.

Ne sare tandara iute si din orice. Sefu' striga mai tare ca obicei, vanzatoarea de la chiosc e in stare sa te sugrume ca nu ai 2 lei marunt, iar prietenii aleg sa se descotoroseasca de tine mai usor ca niciodata, lucru chiar foarte trist...

Nici pe strazi nu e mai bine, domneste aceeasi agitatie. Beculetele sunt aprinse doar in centru, toata nebunia fiind comasata  in automobile sau pe jos; targurile de Craciun te imbie cu vin fiert si poale in brau, asta daca reusesti sa iti faci loc pana la ele, la cata coada de oameni se desfasoara in fata ta. Si cum nervii nu te mai tin, dupa acum spuneam, risti sa te iei la bataie pentru niscaiva branza dulce cu stafide stropita cu alcool aromat si rosu.

Bine, se stie ca de sarbatori toata lumea alearga care incotro, dar zau asa, mi se pare ca de la an la an devenim tot mai agresivi, mai impulsivi, mai egoisti si mai acaparatori ca in anii trecuti.

Ok, de acord, am ramas in metrou o ora blocati pentru ca o femeie nefericita a incercat sa isi puna capat zilelor, si da, asta poate fi stresant, mai ales cand trebuie sa fii la birou la 9 fix. La 9:05 deja ai intarziat, chiar daca aseara ora 6 punct (cand ti se termina programul) te-a prins in plin powerpoint fara idei ingenioase in stare sa te faca sa tragi concluziile si sa pleci si tu, in sfarsit, acasa.

In perioada asta a anului, rata sinuciderilor creste, statistica o dovedeste. Fericirea exista, dar doar cu masura si clar nu ajunge pentru toti. Dar si asa, eu tot n-as putea sa debitez in stanga si-n dreapta ca vai, ce pacat ca nu i-a reusit treaba cu aruncatu' pe linie pana la capat bietei femei.

Ne-am inrait peste masura, capra vecinului a murit de minim 7 ori, invers decat la pisica si intrecand-o cu brio la capitolul rezistenta in timp. Daca pica vreunu' din picioare langa noi, ne uitam in alta parte, doar-doar sa nu fie cazul sa sunam la 112, ca ne ia Politia daca omu' in cauza doar se preface.
Se preface, si? Noi am incercat, am riscat, am fost oameni. Ei bine, asta e idealul. In realitate, noi nu ne comportam asa, stim bine, iar scuza ca ne ia Politia e doar partial motivul alegerii de a nu ne baga in treburile altora.

Am ajuns sa traim instinctiv, supravietuirea batand la scor vietuirea la orice ora.
Banalul si-a pierdut valenta de plictis care l-a consacrat. Acum banalul iti da una direct in moalele capului, de ramai lat.

Si e nasol daca nu te mai poti ridica, ca in jurul tau s-a facut deodata gol si toata lumea din vecinatate a disparut ca prin farmec dupa cum spuneam anterior. O minune de Craciun pe care nu ne-o dorim, dar cu care ne-am incrancenat sa invatam sa traim.

Cu toate astea, Craciunul va veni si anul acesta, ca de fiecare data, la vremea lui. Craciunul nu se schimba, noi, in schimb da, si de cele mai multe ori, schimbarea e una in rau.

Mai avem, insa, timp cateva zile, cel putin, sa ne gandim la noi dar si la cei din jur deopotriva, sa vedem daca mai putem salva ceva. 

E adevarat, a mai ramas prea putin timp pentru altfel de minuni, dar Craciun va fi si la anul si atunci ne mai ramane o Pandora inca vie si a ei speranta, care, poate de data asta, va reusi sa iasa din cutie pana sa apuce sa cada capacul peste ea.

Sarbatori fericite sa aveti!