Povestea lui Moș Crăciun de primăvară

I s-a stricat lui C fermoarul de la ghetuță. Am intrat intr-un mic atelier de reparații, unde un domn cu părul alb, rotofei si foarte galant ne-a întrebat cu ce ne poate ajuta. I-am arătat despre ce e vorba, dar înainte însă să se apuce de treabă, i-a oferit lui C o caramea. Apoi, în doar cateva minute, ghetuța era ca nouă.
- Cât vă datorez? Întreb veselă și recunoscătoare, pe dinafară de mulțumită pentru promptitudinea cu care am fost serviți, cât și pentru rezultatul remarcabil.
- O caramea, imi răspunde șugubăț binefăcătorul nostru.
Am crezut că glumește, așa că am continuat:
- Nu am caramele. Serios, vă rog să îmi spuneți cât vă datorez.
-Nimic, doamnă, nu iau bani copiilor sub 7 ani. Fac demult asta, cum de nu știți?
Am rămas fără cuvinte. I-am observat verigheta, gândindu-mă pentru o clipă ce soție norocoasă are acest Domn.
Încă aflată sub vraja omului nostru cel blajin și bun, am mai putut doar să înghit în sec și să îl rog și pe C să îi mulțumească.
Am ieșit îngândurată pe ușă înțelegând că pentru prima dată l-am întâlnit de-adevăratelea pe Moș Crăciun...