Din placerile necunoscutului imediat

E tentant sa gusti necunoscutul. Daca reusesti sa iti scoti din cap elementul "surpriza negativa" de tipul faimosului Mar, cu siguranta merita incercat.

Exista varianta sa ii canti sarpelui - asta daca stii sa canti, evident - pana cand animalul iti devine aliat, chiar si numai intru cantec. Un fel de "imblanzirea scorpiei" pe termen limitat pana se opreste muzica, pana obosesti. Bine si asa, ca oricum nimic nu dureaza pe viata.

Se poate insa si sa musti o felie din ceva ce nu are inca un nume si sa iti si placa. Un fifty-fifty in materie de sanse care iti da si mai abitir ghes sa te arunci cu capul inainte, desi tot mai ai acolo, printr-un colt de minte un gand ramas care inca te retine. Ca doar stii tu ca ai mai avut ocazii in trecut si tot prost a iesit. 

Pana la urma curiozitatea invinge si decizi sa o faci si - culmea! - iti iese si neasteptat de bine. Ai vrut sa te iubeasca desi stiai ca e o loterie, chiar daca nu una clasica, ci una cu ceva mai multe sanse de castig. Si da, Dzeu exista, ti-a ascultat ruga: Te vrea si te iubeste. Si incepi sa simti si tu la fel. Nu stii daca deschiderea celuilalt ti-a declansat si tie sentimentele, sau pur si simplu sa incerci si altceva, ceva nou, diferit, iti produce o stare de excitare si de emotie complexa si completa.

Pana la urma asta e si farmecul: Ca nu stii cum si cand ai ajuns acolo, "at the point of no return". Important e ca ai ajuns. 

Acum va luati de mana, va priviti in ochi si va sarutati de parca nu mai exista nici cunoscut si nici necunoscut. De fapt, nu mai e nimic dincolo de un profund sarut si de doua suflete coapte, avide de iubire...