Ganduri despre feisbuc

Evident ca si eu utilizez cea mai incarcata, cea mai celebra, cea mai aglomerata si cea mai colorata retea de socializare a momentului.
Drept urmare, ma gandesc ca sunt indreptatita sa am si o parere despre dansa.

Si ca orice lucru pe lumea asta, reteaua in cauza vine la pachet si cu bune, si cu rele. Nu poate multumi pe toata lumea si nici nu are astfel de pretentii. Deocamdata e suficient de gratis, asta daca nu cauti sa te promovezi mai..."in forta".

M-am gandit la cateva avantaje si dezavantaje ale feisbucului nostru cel de toate zilele si o sa le si redau mai jos.

La categoria ''plusuri" as zice ca:

1. Te face sa socializezi cu orice pret. 

Asta pentru cand esti singur cuc, te-a parasit iubita/iubitul, parintii nu te mai inteleg defel, si te incui in camera ta cu laptopu'/telefonu' in brate, ca sa nu ii mai auzi strigand la tine; ori esti obez(a) si nimeni nu te mai crede ca de maine intri la cura si pana la anu' o sa fii in stare sa te dai jos din pat si singur, fara ajutor si fara targa.
Asadar, iti mai ramane unica portita de scapare, care, odata deschisa, iti va pune intreaga lume la picioare, o lume care te va accepta oricum ai fi pentru ca oricum n-are cum sa te cunoasca cu adevarat, asta daca tu nu tii neaparat, evident. 

Ce-i drept, ai avantajul ca poti sa-ti gasesti cucul-pereche pe oriunde in lume si sa faci transfer de grasime cu unul ceva mai slab care cauta sa mai puna cateva kilograme in plus. Daca dai peste vreun iancheu, poti chiar sa ii propui sa vina sa traga la o stana de pe la noi. E rustic si se mananca sanatos. 

Tu, in schimb, poti sa te bucuri de un revelion in Time Square cel mult, ca hamburgeri avem si noi. Ce rost are sa bati drumul pana in America pentru asta? Totusi, daca iti plac chinezii mai bine te abtii. La ei nu e feisbuc,  ca cica ar fi interzis.

2. Iti regasesti unele cunostinte pe care le credeai moarte.

Da, e adevarat. feisbucul poate sa invie mortii. La o simpla cautare si un simplu click poti sa dai peste verisoara fugita din tara si maritata pe un alt continent, de care nici mama-sa nu mai stie nimic de vreo doi ani. A incercat, biata femeie, sa isi gaseasca fiica si cu ajutorul retelei, doar ca fi-sa a pus-o pe lista neagra si i-a dat block. Nu mai vrea sa stie nimic de cea care i-a dat viata, doar era sa o omoare cand i-a zis ca e indragostita de un australian pe care l-a cunoscut pe feisbuc si ca si vrea sa plece dupa el!

Spre deosebire de mama cea ghinionista, tu ai avantajul ca verisoara cea fugara iti accepta cererea de prietenie. Doar va intelegeati bine pe cand erati mici si puneati impreuna pasta de dinti pe clante ca sa sufere adultii cei nesuferiti.

3. Prietenii virtuali pun poze si uite asa, afli si tu ce mai face unul sau altul.

In plus, daca intri si pe chat-ul privat, ai avantajul ca in urma unei scurte conversatii vei stii ca poza e pe bune si e si relativ noua. Protagonistul nici n-a murit, si nici nu s-a ingrasat excesiv (inca). 

4. Esti mereu informat si la curent cu noutatile.

Ai totul la indemana si la gramada. Dai "like" la ce te intereseaza si n-ai decat apoi sa-ti urmaresti "peretele". Stirea vine la tine, nu mai alergi tu dupa ea prin tot netul. Comod si eficient, zic.

5. Te poti juca orice.

Gasesti jocuri pentru toate varstele si gusturile. Joci cu prietenii si ai ambitia sa ii bati la scor. Va dati vieti unii la altii si deblocati nivelele superioare gratis. Buna treaba.

La categoria "minusuri" as zice ca:

1. Da dependenta.

Nu mai are nimeni dubii in acest sens. Reteaua te subjuga cu totul. Te droghezi, te simti bine, plutesti, esti fericit si cauti tot mai mult. Si ce se intampla atunci cand vrei tot mai mult? Te arzi. 

Ajungi numai asta sa faci, si ziua si noaptea. Sa socializezi cu nimeni si cu toti. Si daca tot te alienezi, treci si la punctul urmator:

2. Adio viata personala si infruntarea realizatii, asa cruda cum o fi ea.

Deodata nu mai ai prieteni reali cu care sa mananci o saorma la Dristor sau sa bei o bere in Centrul Vechi. Ai doar "prieteni" virtuali care zambesc satisfacuti din ale lor poze fara cusur. Si de aici...

3. ...te ancorezi intr-o lume ideala. 

Esti vrajit, te bucuri ca un copil pentru prietenii tai care si-au gasit jumatatea perfecta sau dimpotriva, ii invidiezi ce viata minunata au ei si ce trist esti tu. Si poate ca ei chiar au o viata perfecta, nu e exclus.

Dar ce te faci daca vreunul din feisbuchistii din lista ta e vreun criminal nedescoperit? La cat de bine ii cunosti pe unii dintre ei chiar nu e exclus...
...N-ati vazut ce frumosc zambesc in pozele postate domnisoarele care urmeaza sa fie ucise de iubitul cel gelos? Ati vazut voi fete strangulate care sa planga in poze inainte sa ajunga la inexorabilul sfarsit, anticipandu-l? Poate numai mama Omida are putea sa faca asta, doar sa aiba si ea cont de feisbuc. Si banuiesc ca are, dar n-am verificat.

Cel mult aflam la stiri, de la vreo cunostinta din viata reala, ca victima era din ce in ce mai trista in ultima vreme. Nu mai iesea deloc din casa (spusese asta in privat, tot pe feisbuc). Evident ca fata nu mai iesea din casa. Era preocupata sa stabileaza cu ala locatia unde sa-i ia nebunu' gatul.

4. Spatiul asa-zis privat nu e chiar asa de privat ci e de-a dreptul public si risti sa ai de a face cu legea daca scrii prostii.

Basca ca poti si sa ajungi la sapa de lemn daca "nefericitul" iti cere si despagubiri morale. O fi el nesimtit si te-a enervat, dar nu e si prost. L-a dus capul cat sa faca bani de pe urma "greselii" tale. Mai bine abtine-te cu comentariile anti, ca risti sa intri in faliment.

5. Hai la multi ani cu sanatate! 

Asa primesti urarile virtuale, alaturi de o fotografie care aproape ca vorbeste de la sine. Le primesti rapid si impersonal, ca de atfel toata lista ta de prieteni. Sau te trezesti ca te felicita de ziua ta vreo pagina care face reclama la sapunul ala pe care incerca fara succes sa ti-l vanda fara succes de lui bune.

Concluzie: Cam tot ce ne inconjoara a devenit virtual: prietenii, viata lor si a noastra, cozonacul de pe masa de Craciun, la fel si bradul (copiii inca se concep nevirtual, macar atat).

Ma intreb cand ne-om plictisi si de toate astea ca de atatea altele? Cand o sa ne apuce dorul de cei dragi intr-atat, incat in loc de un mesaj lasat pe pagina sa, sa punem pana pe telefon si sa il intrebam, "live", cum o mai duce? 

Poate ca o sa facem asta incepand de maine sau poate ca nu o vom mai face prea curand.
Poate doar sfarsitul lumii sa mai fie in stare sa puna capac retelei asteia serpuitoare, acaparatoare, care se tooot intinde la nesfarsit, sugerandu-ne necontenit prieteni noi, pagini noi...

Desi banuiesc ca si sfarsitul lumii o sa vina tot pe feisbuc. Daca n-ai cont, nici n-o sa stii ca urmeaza sa mori. Asa ca fa-ti un cont acum cat mai poti. Sau nu. Sau sterge-l pe cel pe care il ai deja. Ca nu se stie niciodata.

Romanul in cadere libera

Romanul iubeste scandalul, oricand, oricum si oricat. In relatiile sociale, in familie, la scoala, la televizor "mahalaua" face casa buna cu locuitorul plaiului mioritic. Nici numai stim ce-i aia liniste, cum e sa fii, cum e sa ai bun-simt si respect pentru aproapele. Numai DEX-ul isi mai aminteste definitiile si sensul acestor cuvinte-utopii.

Strigam unii la altii si jignim ca si cum ne-ar paste pericolul suprem la orice pas. Parca ne-am afla permanent intr-un autobuz plin ochi, abia tinandu-ne cu degetele de haina celui de langa si riscand sa cadem cu viteza in orice moment. 

Pare ca avem un pistol incarcat la tampla, pregatit sa-si lanseze glontul fatal in caz de semn de slabiciune. A fi slab este egal cu a muri, cel puternic dansand extaziat  pe mormantul celui invins.

Nu mai exista puterea argumentului cu intelepciune construit; exista doar puterea cuvantului rastit, aruncat cu tafna spre interlocutor. Sotii se agreseaza verbal reciproc, profesorul urla la elevi, seful la subalterni. de parca un dialog pasnic ne-ar duce pe toti la pieirea subita. Semenul a devenit dusman iar prietenii nu mai exista decat virtual. Ne tot intrebam in gand cum ar fi daca cutare sau cutare ar disparea si cat de fericiti am fi in lipsa lui. 

Nu vrem sa spunem stop nici macar atunci cand multul e prea mult, cand strigatul e mai ascutit decat un cui batut in perete. Ba, dimpotriva, ne revoltam si mai abitir, scuipand ura si furie odata cu fiecare vorba rostita.

Cuvantul e blestem taios la usa imediatului cotidian aflat la punctul de fierbere; tacerea nu mai e de aur, ci e modelata dintr-un metal ieftin si de duzina. 

Obisnuim sa reactionam nu in sensul potolirii spiritului, ci dimpotriva al inflamarii sale demagogice, totul culminand cu aruncatul de gaini vii si moarte peste gardul adversarului.

Vulcanismul comportamentului balcanic este sustinut si de o mass-media pentru care senzationalul are iz de manelist infractor ranit in dragoste ori de cadavru macelarit descoperit in padure si ajuns peste noapte vedeta. Jocurile apocalipticului se desfasoara viral, internetul sustinand partas politica de scandal promovata la TV.

Lumea romaneasca o ia intr-o directie care duce doar la balamuc ori catre planeta nou descoperita a nebunilor. Dementa sociala, degringolada realitatilor de zi cu zi sunt pasaportul nostru catre un necunoscut inconstient de terifiant si de posibil. 

Nu stiu ce ar mai putea sa ne astupe gura cea mare si sloboda. Nici frica de Dumnezeu nu ne mai stavileste pornirile razboinice: ne imbrancim la coada la moaste ca si cum, odata ce am atins racla, primim in schimb aripa de pe urma, necesara zborului catre un mai bine simandicos.
Cainta (im)pura sageteaza cu precizie tinta fatidicului destin personal. 

Victima e omul, calaul la fel. Bunul si raul sunt solidari intru supravietuire. Caderea in gol isi anunta, mandra, iminenta.

O mamica pe zi

Sunt o mamica curajoasa, cel putin eu as ma consider, odata ce m-am decis la 38 de ani sa mai fac inca un copil, pe langa cei 2 care merg deja la scoala. 

Paradoxal, as zice, cata vreme chiar nu sunt  persoana care sa riste jucandu-se de-a viata. Nu, chiar deloc. Am avut vreo 3 joburi in mai bine de 15 ani. Sunt reticenta la schimbari, nu stiu de ce am senzatia ca zona mea de comfort e pusa in pericol, desi de multe ori realizez ca mi-ar fi bine sa o parasesc din cand in cand pentru putina variatie.

Imi place sa scriu, asa ca mi-am facut blogul asta. Din pacate scriu rar, fie din cauza stressului de la servici, fie ca nu mai apuc nici sa dorm de cand cu bebe, daramite sa scriu.

Dar astazi undeva, ceva a facut un click: Am vazut un film, un film care mi-a readus cheful de scris si mi l-a aruncat in brate, pachet.
Ii zicea "Motherhood" si era vorba de o mamica gen Wonder Woman, care abia reusea sa acopere toate provocarile de zi cu zi in calitate de sotie si mamica a 2 copchii.

Si ei ii placea sa scrie dar, spre deosebire de mine, ea incerca sa o faca zilnic, cat de putin, numai sa scrie, realizand astfel, intr-una din zile, ca are numai 9 minute timp pentru asta. N-a dat inapoi, n-a renuntat sa scrie cateva randuri in detrimentul sarcinilor menajere cu potential de a ramane restante. A decis sa foloseasca pretioasele minute si a scris, redand vietii ei sensul demult pierdut, hranindu-si astfel pasiunea adanc infipta in suflet si reprimata mai mult sau mai putin constient.

Ce vreau sa spun cu asta? Ca daca vrei poti, ca daca nu renunti, la un moment dat tot o sa castigi. Suna a truism probabil, iar acela era doar un film. Cu toate astea, sunt convinsa ca fiecare dintre noi stie ca asa este...

E greu, dar nu imposibil. Asa ca am decis sa scriu mai putin si mai des. Poate e mai bine asa, prea ma lungeam uneori. De citit nu prea mai e vreme mai deloc si e frustrant, dar cartea e nelipsita din poseta care ma insoteste peste tot. In timpul calatoriei cu metroul povestea ei prinde viata, chiar daca 2-3 statii de mers nu pot potoli o sete atat de apriga.
Oricum ar fi, putin e mai mult decat nimic si asta face diferenta.

Da, am 39 de ani (ce usor o recunosc aici, bravo, mie!) si nu mai am rabdarea de la 30 sa schimb scutece si sa hranesc nou-nascuti. Lumea imi atragea atentia ca stiam la ce ma inham si ca e cazul sa tac si sa merg mai departe. Pana si burtica mea de gravida le parea tuturor altfel si mult mai mare...Nu ma simteam in largul meu din cauza lor, a unora, si asta dovedeste infantilism din partea mea. Asa este, alegem sa cautam aprobarea celor din jur pentru faptele noastre, in loc sa o cautam in interior. Intre timp am invatat si chestia asta, suficient de tarziu, recunosc.

Drept urmare, ajung acum si spun: Asa, si? N-oi mai avea rabdarea primei tinereti dar ceva - ceva tot mi-a mai ramas acolo pe teava. Am, in schimb, atata iubire de oferit cat sa inlocuiasca tonele intregi de rabdare pierdute pe drum si asta e de nepretuit. Am migrene ingrozitoare si cad din picioare de oboseala, dar scriu poezii pentru copiii mei si atunci cand la 5 dimineata imi e destul de greu sa mai adorm dupa o noapte poate prea grea. Pana si nedormitul asta prefera sa-si ucida timpii morti si sa nu stea degeaba. Lasa ca oi dormi eu candva si cumva, acum nu e momentul, vorba aceea: Time is money.

In concluzie, cum spuneam am 39 de ani si inca nu ma las. Cu mainile si mintea ocupate inving orice, incepand cu depresiile postnatale si continuand cu grijile si spaimele vietii. Important e ca sunt sanatoasa, copiii la fel, si Dumnezeu vegheaza asupra noastra iar asta se simte prin toti porii si necontenit. Si nu e putin lucru.

O iubire de toamna

Mi-am intors chipul de la soarele bland
Sa privesc catre interioru-mi deschis, calauzit de lumina.
Pasare-fluture, copil de safir ce-ai ales sa zbori catre lume,
Pamantul fertil ti-a rodit miez de uimire si vis.

Te iubesc simplu, candid, egoist si enorm
Prunc zamislit din floare de colt sfintita cu parfum de stele...
Cantul tau uns cu pulpa de miere si sanul meu cald se-nmultesc azi cu doi

Urmand matematica derutanta a firii.

Doamne, nu stiu sa pot iubi mai mult
Umbra pamantului asternuta in pantec
Sub omatul  moale al vietii...

Copile, speranta si mir etern
Ma aplec si-ti sarut chipul din zahar brun
Dulceag ca o primavara renascuta toamna...

Moondance

Luna nebuna cu diadema de spuma

Azi' noapte, pe furis, in casa de om ai intrat

Dansand din buric ca o cadana...

Din gamba cea adormita cu pofta-ai muscat

Zaludo, ce tainic ospat, ce te-ai mai infruptat!

Cerul nocturn atipise cand te-ai descatusat

Prin ferestra-mi deschisa, sireato, te-ai strecurat.

Ti-ai oglindit, senzuala, chipul frumos pe-un colt alb de pat

M-am trezit, te simtisem de cum ai intrat!

Ma-ntrebi de te iert? Pot, oare, eu?

Mai bine intreaba-i pe zei, sau pe Prometeu...

Un tribunal ceresc vor fi convocat,

Desi, craiasa a noptii, tot ei te-au lasat sa cazi in pacat!

Mai e putin pana la rasarit

Si cred ca ai sa suferi cumplit...

Te-ai umilit destul, te-ai grabit

Incolacindu-ti o raza pe-al meu pulpan obosit...

Cerul, pe semne ca te va mustra

Doar i-ai furat noaptea, si lumea, si poate si-o stea...

Acum, te gandesti, ce va urma?

Probabil somnul meu lin si crunta pedeapsa a ta!

Eros

Astazi sunt eleganta, inspir frumusete si expir lumina.
Ma acopar navalnic cu tine, cu visul tau.
Siragul de perle suspina invidios la gatul meu.
Pana si tu te intrebi de unde atata dor, de unde atata iubire.

Sanul meu copt se elibereaza din stransoarea vesmantului clandestin si erotic,
Si tresare virgin, dar nu se retrage invins, ci tanjeste dupa jucausul nostru alint.
Imi prinzi alene sfarcul cu dintii,
Razvratita placere tese in mine noi dorinte-povesti.

Ma apasa greutatea saruturilor tale dulci de tuberoze,
Raspund lacoma la atacu-ti falic si nebun.
Parfumul erosului din incapere se face o ceata densa, angelica ce-mi pretinde o ruga.
Sunt o supusa, o invinsa, o iubita cu aroma de mure.

Ma rog la trupul tau alert,
Ma rog la pasul tau cotropitor si apasat,
Si ma rog la lume sa mai uite de noi.
Promit, in schimb, suava cadere, obedienta, tumult.

TURNATORII…

...sau sifonarii, papagalii cum mai sunt numiti in jargonul dedicat, sunt o categorie aparte de exemplare umanoide cu asa- zise virtuti extraterestre. 

Adica, aceste persoane, obiecte, animale s-au ce-or mai fi ele se considera ca fiind “alese”, norocoase, laudandu-se cu dotari suplimentare gen 3 coaie sau 3 tatze sau si si. Specia de mai sus apleaca urechea la fiesce cuvant rostit imprejuru-i, cu unicul scop de a colecta informatia spre a o varsa, mai departe, intr-o ureche de extraterestru superioara, urmarind obtinerea de ponoase imediate si concrete. 

La scoala si acasa invatam ca “purtatul vorbei” nu e bun. Copiii sunt, de regula, foarte paraciosi, se stie asta. Pe drumul vertical al maturitatii insa, unii au accese de constiinta nu neaparat constiente si renunta la obiceiul de a “da in gat” in stanga si-n dreapta; altii, nu se apleaca in fata “vicisitudinilor” la care viata ii supune, astfel ca si pastreaza ‘’bunul” obicei de a da din clont. Asta pentru ca au vazut ca tine, si mai ales, au vazut ca le si iese cate ceva, ca doar sunt ai mai cu stea in frunte! 

Turnatorii primesc favoruri, cum spuneam, asta e clar. Mai mici, mai mari, in functie de calitatea si cantitatea de informatii insuvoiate in urechea dispusa sa asculte. Ca, nu e asa, tre sa ai si cui sa ii debitezi conversatiile semenilor, atfel n-ar mai merita efortul! Pana la urma, daca nu ar exista astfel de speculanti dornici sa afle cum si in ce mod scuipam, defecam sau ne distram, alesii - turnatori ar muri de foame. Ar trebui sa se descurce doar cu salariul platit pentru o munca prestata au ba, depinde ce noroc au si la job. 

Exista 2 metode de plimbare a asa-ziselor adevaruri universale: fie turnatorul are abilitatea de a selecta informatia-cheie si de a o livra corespunzator tertului, stand extrem de bine la capitolul comunicare si gasind imediat receptorul hamesit dupa stirile de ultima ora, fie se gaseste cate un gigel-master of the game, care si el se pricepe la oameni si comunicare la fel de bine ca si sursele sale. gigel il identifica rapid pe cel mai potrivit sa ii furnizeze “prada”mult-dorita, si asta intr-un termen foarte strans, care, evident se respecta, doar e in interesul ambelor parti, nu? 

Stim ca, la capitolul munca, “alesul” nu s-a incadrat in termenele de predare mai niciodata, si uite d’aia le respecta p’astea colaterale cu atat dedicare. Acesta poate fi un criteriu de selectie pentru Gigel: e prost de bubuie, nu e eficient, nu vrea sa munceasca, ia sa vad eu cum sta cu datul din gura, ii mai dau o sansa boului. Cretinul turnator nu pricepe ca e doar o unealta in mana uzurpatorului gigel, fiind folosit pana la prima greseala, cand uzurpatorul devine calau si capul alesului zboara de pe esafod direct in mijlocul publicului gura-casca. Cand alesul-cel-netrebnic e chiar un recidivist in ale greselilor in domeniile din afara purtatului de vorbe, apare amenintarea, apare constrangerea in acest plan. gigel ii zice: "Daca pana maine la pranz nu aflu cu cine culca X, sau daca Y e chiar cel cu care cred eu ca se culca X, ai pus-o, amice; te fac un Z de nu te vezi, te dau si afara si n-o sa te mai angajeze nici mama, am eu grija, fatalaule!"

Cam asa se deruleaza un monolog de tip inchizitoriu la locul de munca, cand ne doare atat de tare cine si cum o mai ia in gura sau daca a auzit de doggy style.

Ajungi, tu, un om cat de cat normal, sa fii atent la fiecare pasarica (pardon, vorba) care iti iese din gura, de teama sa nu ajungi si tu pe lista neagra a “alesului”. Bine, daca e sa iti caute nod in papura, si un “buna ziua” ar putea sa pice prost, desi tu te-ai uitat inainte pe geam si nu era nici pe departe seara, daramite noapte.

Important e sa zici ceva, orice, numai sa aiba turnatoru’ material de ce sa se lege. Si o face artistic, ca doar n-o sa zica: "Bai, fraiere, tu nu vezi ca e noapte si tu zici buna ziua?"

Nu, nu asa decurg lucrurile. Tu ai dat binete, el a prins informatia din zbor si a inregistrat-o, vorba aceea: “Buna ziua ai dat, belea ti-ai capatat”.

Au astia, frate, o memorie, ca i-ar face invidiosi pana si pe bietii ziaristi! Te mai intrebi de ce dracu s-au inventat reportofoanele, ca la ce capacitate de stocare au astia in creierasul din dotare…chiar ca orice device extern e useless.

Si, uite asa, cu “naframa-n varf de bat” si cu cerebelul colcaind de saramura de cuvinte, idei si ardei iute, alesul merge la gigel in audienta.

Varsa valul de noutati care incepuse sa devina apasator si greu, se usureaza de materialul inutil pentru el dar vital pentru sefu’, si obtine promisiunea ca rezultatul evaluarii de performanta va fi schimbat din “insuficient” in “depaseste asteptarile asteptarilor”.

Evident ca promisiunea lu’ nea gigel e tinuta sau nu', dar asta nici nu mai conteaza. Stofa de turnator ramane, si se si ingroasa pe zi ce trece tinand loc de cojoaca. Asta pana intr-o zi “cand alesul” chiar reuseste in demersul sau, ori crapa de caldura pe timp de vara, murind sufocat sub greutatea vesmintelor incotosmanate de securist aflat la datorie.

Pana la urma, Dumnezeu nu doarme chiar in fiecare noapte si EL chiar exista. 

Aviz amatorilor.