Micul dejun “en famille”

Ma trezesc iarasi la tine in brate. De cateva nopti bune se intampla asa si e minunat. Patul e aproape de balconul cu terasa si pot vedea foarte bine afara, daca arunc fie si numai o privire. Fac asta si acum si vad ca cerul tine si astazi cu mine. E senin si cu siguranta dulce la gust daca m-as putea infrupta din el asa cum as vrea. Dealurile de dedesubt sunt insa ceva mai norocoase decat mine: Cerul e langa ele mereu sa le atinga si sa le dezmierde, sa le incalzeasca sau sa le racoreasca dupa nevoi. Le invidiez putin, recunosc. Aproape ca, uneori, privind la atata maretie, pun la indoiala pana si legenda lui Atlas. Iar daca stau mai bine sa ma gandesc, si pe cea a Pandorei: Probabil si faimoasa cutie trebuie ca s-a inchis dupa ce apucase sa iasa din ea si speranta. Natura e pur si simplu dureros de frumoasa…

Ma ridic intr-un sfarsit din pat. O fac fara prea multa tragere de inima, desigur. Nu vreau sa plec din bratele tale calde si nici nu ma satur de cer, de soare si de iarba verde din curte. Dar lucrurile frumoase stiu ca vor continua, se intampla astfel de ceva vreme si nimeni si nimic nu se poate opune, n-are cum.

Ma duc sa pregatesc micul dejun. Imi prind parul in coc si pun de cafea. Stiu ca vei iesi curand din dormitor si ma vei privi pe indelete in lumina ferestrei, deh, femeile! Faci asta des si stiu ca iti place. Si astazi, ca aproape in fiecare dimineata petrecuta impreuna, te apropii si ma saruti usor pe gat, urmandu-mi in acelasi timp formele pline ale corpului cu mainile-ti fine.

Sarutul tau imi sporeste entuziasmul si dorinta. Ma misc acum si mai cu gratie, ca o felina regala. Stiu ca ma privesti insistent din locul tau de la masa. O faci pe deasupra hartii cetatilor medievale din zona. Iti simt privirea fierbinte pe spate, pe fese, pe coapse. Mi se face pielea ca de gaina si simt fiorul binecunoscut de… de iubire.

Iti pregatesc si un sandwich. Ma asez apoi in fata ta si a unui ceai de ghimbir cu lamaie verde. Sorb, te privesc si iar sorb, nici nu mai stiu daca din el sau din tine. Legam o conversatie usoara, perfecta pentru un mic dejun in tihna si o digestie  buna. Te mangai cu ochii, in timp ce pe buze am gust de ceai de ghimbir si aroma de dragoste pastrata acolo inca vie de azi’noapte.

Acum as vrea sa nu se termine niciodata ceaiul si nici cafeaua. Mi-as dori ca linistea ce dainuie in clipa asta in sufletele si pe chipurile noastre sa ramana asa pentru vecie. Zambesc deodata cu subinteles, pentru ca stiu ca asa te iubesc si eu: Linistit, puternic si pentru totdeauna.

 

Indragostitii lui Bacchus

Stam pe terasa si ne tinem de mana. Mi-am impletit, firesc, degetele cu ale tale. Avem amandoi degetele lungi si astfel impreunarea noastra tactila e una perfecta, presupunand ca exista asa ceva. Si chiar de nu ar exista, am inventa-o noi acum, aici, pe loc.

Nu ne vorbim, ne privim din cand in cand pe deasupra paharelor de vin rosu si greu ce se odihnesc, intre doua inghituri, pe masuta dintre noi. Ne sorbim din priviri de parca toata viata noastra ar depinde de asta, de parca clipa asta suspendata ar putea sa ne hotareasca de acum incolo destinul. Ne zambim cu subinteles in tacere, cuvintele sunt minunate si au cu siguranta rostul lor, doar ca acum ar fi pur si simplu inutile. Pricepem totul doar urmarindu-ne unul altuia mimica expresiva a dragostei.

Iei o gura de vin si buzele ti se umezesc si ti se coloreaza intr-un rosu-grena de Marsala. Sunt atat de ispitita sa te sarut, dar totusi inca nu o fac. Aman momentul cat mai mult, suportand suferinta de rigoare, ca sa ma pot bucura si mai tare de asa o dorinta indrazneata, ce tot creste in intensitate, uitand sa imi ceara si permisiunea.

Iti ating bland obrazul cu doua degete, fara sa imi iau ochii de la buzele-ti frumoase si date in parg. Imi prinzi in palma degetele si mi le saruti usor, umezindu-le cu dulci urme de vin. Le lingi de sus in jos, apoi incepi sa le sugi cu nesat de parca ar fi cea mai gustoasa acadea din lume.

Nu mai rezist de la atata placere si inchid ochii. Ma savurezi asa, fara sa te vad, astfel ca efectul atingerii tale e unul si mai puternic. Cand ajung

la un paroxism aproape imposibil de controlat, deschid ochii si ma ridic peste masa ca sa te sarut, sorbindu-te cu totul. Limbile noastre dantuiesc pe ritmuri alerte.

Intr-un tarziu, ne ridicam de la masa infierbantati si ne luam in brate fara sa intrerupem sarutul inceput mai adineaori la masa, intensificandu-l. Iti simt palmele pe solduri, ma explorezi, ma mangai, imi atingi fesele, mi le strangi nerabdator. Ne lipim si mai tare unul de altul, ca doi magneti ce nu s-ar mai putea dezlipi niciodata.

Cred ca asa arata paradisul. Te iubesc.

Dragoste cu parfum de tuberoze

Datorita tie, iubire, parfumul dulce de tuberoze invaluie toata casa. E cald, e zapuseala, dar florile astea minunate ma fac sa nu mai resimt asa de acut arsita din mijlocul verii. Gandurile preiau si ele, tiptil, din aer parfumul floral si il preschimba pe data intr-un cantecel de dragoste pe care il fredonez cu placere iar si iar in minte. Emotiile se intensifica, revad clipele suspendate in timp de aseara, paharele aburinde cu vinul alb, sec ce merge teribil de bine cu pastele cu scoici pe care le-am savurat impreuna voiosi. Rememorez cum ma priveai de parca imi luai urma chipului cu privirea, o privire atat de intensa ce numai in tablourile lui Tonita am mai vazut. Pareai ca ai vrea si sa ma intrebi ceva, nu stiai nici tu prea bine ce, dar ai renuntat pana la urma ca sa nu tulburi clipa. Clipa noastra de iubire.

In taxi, mi-am sprijinit ca din intamplare palma de bancheta implorandu-te in gand sa ma atingi. M-ai auzit, mi-ai cuprins mana intr-a ta si mi-ai dezmierdat-o cu o tandrete infinita de care numai tu poti fi in stare. Cand am ajuns, ne-am asezat pe o banca. Era destul de tarziu, inca trecea lume pe strada. Abia te abtineai sa ma saruti, fara sa imi dai drumul la mana. A mai trecut cineva prin fata noastra, apoi inca cineva. Mi-ai pus pe buze un sarut fugitiv, m-ai mangaiat cu doua degete pe obraz. Inca o silueta ne-a depasit privindu-ne complice. Am zambit amandoi. M-ai cuprins in brate nerabdator si m-ai sarutat pana aproape n-am mai putut sa respir. Eram ca doi magneti atrasi, gata sa ramana lipiti asa, pe viata; doi indragostiti intr-o seara de iulie, pe o banca la sosea, cu Luna veghindu-ne protectoare si tacuta de undeva din spate. Ti-am soptit si ca ne asteapta acasa prajiuri cu ciocolata...

...Te iubesc.

Visine cu dragoste

Am mancat o jumatate de visina. Pe cealalta, jumatatea ei mai buna, am strivit-o intre buricele degetelor si ti-am intins-o, zemoasa si sangerie, pe buze. Apoi te-am lins pofticioasa si te-am sarutat, reintregind un fruct perfect si refacand o lume carnoasa, aparent fragila, sustinuta bland de un miez tare si hotarat.
Dupa ce te-am savurat cu limba precum o pisicuta mustacind pofticios la bolul cu smantana pus pe dinaintea-i, ti-am impartasit si tie gandurile mele, pomenindu-ti nedumerirea mea: Cum poate un fruct, acrisor prin natura lui, sa transforme tot ce atinge intr-o dragoste atat de dulce?
Sau poate ca taman asta e farmecul dragostei, paradoxul ei: Dragostea poate fi oricum vrea ea, chiar si acrisoara pe alocuri. Cel mai important e insa ca ea exista. Exista si e unica, dragostea asta a noastra noua, rumena ca o visina data in parg, ce sta sa plesneasca de bucuria renasterii in palmele noastre, pe buzele noastre...
... Te iubesc. Visiniu si nitel acrisor...

Muscate rosii in Bucurestii de altadata

Sunt intr-o curte frumoasa undeva in Bucurestiul vechi, pe o straduta atat de mica, incat ma intreb daca chiar exista cu adevarat. 

Muscate rosu aprinse "musca" cu nesat din verdele crud al ferestrei, umpland-o cu iubire de floare acaparator de dulce. Ma gandesc ca de dincolo de fereastra cineva ma priveste curios, ascuns dupa draperiile grele, cineva dintr-o alta epoca, poate un print. Brocartul il pastreaza insa bine ascuns, nu ii vad bine chipul: Nu pot deslusi daca ma priveste pe mine curios, sau daca priveste undeva departe, in spatele meu, intr-un alt timp si poate pe alte meleaguri.
Se aude un pian dintr-o curte de langa, o muzica jazz care imi provoaca si mai intens visarea. Aproape ca as adormi pe treptele acelea gri, nevorbite de ani, ce par ca imi inteleg, mai bine decat oricine si orice, dorul.
Si cand nu te regasesc niciunde, nici in trup si poate nici in minte, camuflat sub greutatea gandurilor mundane si a ocupatiilor triviale, imi inchipui ca esti tu cel din spatele muscatelor indragostite, un tu dintr-o forma de noi inventata aici, pe loc, intr o curte frumoasa dintr-un vechi Bucuresti de poveste...

O roscata la fereastra

E roscata la par ca focul. O privesc cum sta asa, langa fereastra. Se face un contrast minunat intre albul ramei si rosul aprins al parului ei. Imi imaginez cum as cufuli-o, dar nu vreau sa ma misc. Din locul in care ma aflu am o panorama de vis, si asta ma incita parca mai rau decat daca m-as duce sa o ating. Cumva, daca as atinge-o asa, rapid, fara sa o ador in lumina dupa-amiezii, ar fi ca si cum s-ar ostoi…dorul de ea, de trupul ei…Ar fi ca si cum as calatori spre un loc minunat, inspre care drumul ar fi chiar mai interesant decat destinatia finala...Si asta poate si pentru ca un final asta si e pana la urma: Un capat de linie, ori eu nu vreau sa se termine nimic. Nu vreau sa se stearga imaginea ei asteptanda in partea opusa a camerei, nu vreau sa se termine nici dorinta mea pentru ea, nu vreau sa se termine nici calatoria iubirii noastre.

Uneori cred ca asa ar trebui sa fac ca sa nu ma satur niciodata de ea. Sa o privesc de la distanta

pentru o vreme si sa imi inchipui totul cu ea ca si cum ar fi o statuie sau poate un tablou care, desi nu face nimic, te duce cu gandul la tot felul de posibile interpretari, care mai de care mai savuroase, care mai de care mai diverse.

Maine poate am sa o vad ca pe o Madona cuminte si sfanta, alteori poate se va rupe dintr-un tablou viu colorat de Toulouse-Lautrec…
Partea cea mai frumoasa e ca nu voi putea controla niciodata cum am sa o vad data viitoare. Sper doar ca imaginatia va alege ce e mai bun atat pentru ea, cat si pentru noi doi…