Cercuri si semne - nostalgie -

Imi scutur pleoapele de sensul timpului tau veac
Si-ntreb pamantul, rost al ratacirii noastre lente,
Cum poate versul aspru fredona anevoios destine
De evi uitati in nobila natura a vestirii certe?

Nimic nu mai razbate dincolo de fel si semne
Un spatiu absolut si mut si verde se inscrie.
Ma-ntorc in tremur, amurgul scrie si descrie
Cu dor, un vast camp searbad cu blesteme.
Cercuri banale mii, cu iz de crizanteme
Valseaza crud pe plaja de smarald si rancede poeme.