LA COAFOR

Da, stiu, trebuie sa ma vopsesc, ok, gata!  

Adevaru’ e ca sunt comoda si ca sa ma duc lunar, dupa cum ar fi de preferat, pana la Muncii ca sa imi “trag” vopseaua capilara de rigoare menita sa acopere firele albe mostenite de la bunicii pe linie paterna, e nitelus cam greu….

Drept urmare, vazand ce bine semana o colega cu dr. Quinn (la un party-ul tematic!) dupa ce fusese “aranjata” la par de o fata de la un salon din Militari (foarte convenabila zona pentru mine), am zis gata, ma interesez ce si cum si unde si ma duc si eu! Poate chiar o sa capat, in sfarsit, atat de necesara  meteahna lunara…Asa ca imi fac, cuminte, programare cu cateva zile inainte. Imi place ideea asta cu “programarea”: la orice salon, cat de mic si de neinteresant ar fi, programarea e obligatorie!

Zis si facut. Cu programarea facuta din timp si cu speranta in varf de bat, am purces, increzatoare si nerabdatoare, catre noul salon pe “mainile” caruia intentionam sa ma las de aceasta data. Identific relativ usor coaforul, dupa firma si dupa indicatiile colegei cu “aranjamentul “ cel de succes.

Invariabil, saloanele astea micute, mai de cartier asa, par, la prima vedere, teribil de inguste si de nespatioase. Cand intri, dai de un gen de hol ca cele de la bloc (probabil chiar e vorba de un apartament de bloc, transformat in scopuri de infrumusetare). Insa pe cat de marunt pare, holul poate, totusi, cu usurinta gazdui cel putin doua fotolii (cu rol de sala de asteptare) si un televizor la care ruleaza fie o telenovela, fie un show gen Maruta si Acces direct. Exista si un fundal sonor, care, de regula, nu provine de la televizor cum ar fi de asteptat, decat daca ruleaza vreo telenovela, iar domsoara de la recetie – probabil si clientele??!! – o urmaresc cu fervoare. Muzica se aude de la radioul setat pe un post cu muzica fie prea romantica, fie prea zapacita, in incercarea – mai mult sau mai putin intentionata a angajatilor si/sau patronului – sa fie pe placul tututor, ceea ce stim, de atfel, ca e destul de greu.

Ma indrept spre receptie si ii spun fetei din spatele desk-ului cine sunt si ce doresc. La randul sau, ma invita, foarte politicoasa, sa mai astept cateva minute si sa iau loc intr-unul din cele doua fotolii mai sus-amintite.

Intr-adevar, asteptarea e de scurta durata. Domnisoara N (pefer sa o numesc asa), coafeza mea cea nou-nouta, apare de undeva din spate si ma indruma catre salonul propriu-zis. Cum spuneam, la o prima impresie, te intrebi unde poate incapea, intr-un spatiu atat de restrans, un coafor dar si o frizerie, o zona pentru manichiura-pedichiura dar si un cabinet de cosmetica! Ei bine, spatiul e foarte bine delimitat si optimizat si au loc toate, dar asta undeva mai in spate, pentru intimitatea clientului, ceea ce e de admirat, sincer.

Ma instalez comod pe scaunul de “productie” si incep sa “negociez” cu domnisoara N – o prezenta agreabila, foarte placuta de altfel  – despre ce culoare doresc sa mi se aplice pe scalp.

Eu ma astept de la o coafeza sa vina cu propuneri (de schimbare sau nu), sa aiba initiativa, dar sa tina cont, evident, si de dorinta mea de clienta, asta ca sa mai “prinda” si data viitoare, zic…Bine ca Domnisoara N este pe gustul meu si procedeaza exact asa, chiar daca nu isi spune, pompos, “stilista”. In spatele acestui “renume”  , asa-zisele "stiliste" isi ascund, cel mult, frustrarile financiare ramase de pe urma pierderii putinelor cliente ramase, pentru care nici nu s-au straduit prea mult - sau pe deplin! – sa le pastreze, dupa cum ar fi fost recomandat.

Alegem, deci, de comun acord culoarea – de data asta nu o sa fac nicio schimbare. Merg pe ciocolatiul meu deja consacrat. Cand ajungem la partea cu tunsul, desi eram aproape hotarata sa raman la varianta “lung”, domnisoara N ma convinge ca, odata cu venirea primaverii, ar merge ceva inedit. Accept, si finalul apartine tunsorii “bob” cu aroma savuroasa de ciocolata.

Va mai spun, doar, ca nici de data asta nu s-au dezmintit povestile legate de cate poti sa afli si cate “dai din casa” la randul tau, la un salon de coafura. Coafeza iti devine psiholog de-a dreptul, iar celelalte cliente, daca ai bafta sa fie si ele in zona, ii tin isonul sau, dimpotriva, o contrazic ca la dezbaterile politice!

Asa am aflat ca domnisoara N este curtata de un baiat de pe net care lucreaza la Paris si care va veni de Paste sa o “salveze”, spera ea si chiar si eu, pentru ca imi e tare simpatica si mi-a placut teribil ce ai iesit din capul meu.

Sper ca data viitoare cand revin, pentru ca am de gand, de data asta, sa ma tin de vizitele constante si periodice la salon. Cam peste o luna fiind Pastele, probabil o sa aflu si cum le-a iesit intrevederea celor doi porumbei si daca domnisoara N a ales sa emigreze, in ciuda ingrijorarii datorate necunoasterii limbii franceze…

Pe de o parte ma bucur daca pleaca, stiu ca ii va fi mai bine, cel putin material, plus sufleteste drept bonus. Pe de alta insa, eu iar voi ramane fara fata care sa ma aranjeze, on a monthly basis, la par si la a sa culoare, indiferent de dorinta de a schimba ceva sau nu.