Sictir cadouri!

Hai sa clarificam nitel lucrurile in materie de oferit daruri la ocaziile consacrate de peste an. Va rog, lasati-ma sa ma desfasor pentru ca, pur si simplu, nu mai rezist. Serios. Aveti mila, nu mai sunt asa de tanara si vreau sa spun lucrurilor pe nume. M-am saturat de atata ipocrizie in jur. Multumesc pentru intelegere. Consider ca daca cititi mai departe, ori sunteti de acord cu mine, ori sunteti curiosi. Oricum ar fi tot e bine pentru mine, imi faceti trafic si tot castig ceva.

Asa. Mai departe acum. Sa ne lamurim: nu ma intereseaza sa primesc flori. Sa nu ma intelegeti gresit, please. Imi plac florile enorm, prefer tuberozele si margaretele, in caz ca va puneti intrebarea ce prefera asta dusa cu pluta, si asa de pornita taman de ziua ei. Oricum, in martie nu e vremea florilor adorate de mine, asa ca nu conteaza oricum ce zic. Era doar o paranteza, ca ma luase verva artistica. Ziceam si eu asa, just in case.

Nu imi place sa primesc flori din interes, sau pentru ca da bine, sau ca asa trebuie si asa s-a impamantenit. Nu. Mai bine baga-ti-vi-le voi undeva pe post de tija interna, poate va ajuta, ca eu nu dau doi bani pe astfel de atentii. Scutiti si bani, si energie, si zambete false pe chipul vostru slutit de la atata cabotinism ieftin. Uneori ma intreb: nu obositi chiar niciodata? Incredibil, cata energie risipita aiurea.

Sa revenim la ocaziile speciale si la oferit plocoane. Sau flori, sau whatever. In fiecare an, de fiecare data, e la fel. La gradinita si scoala te duci cu ofranda. Doar ca, la cate primeste “doamna”, habar n-are cine si ce i-a mai dat. Desteptii nici nu spun ca e de la ei, pentru ca ce au luat ei e egal cu zero si o fac mai mult la bascalie. O fac asa, ca sa bifeze. Apoi sunt aia care ofera cadouri pretioase si scriu mare pe punga: “De la X-ulescu pentru o educatoare de exceptie!”. Va multumesc in numele lor.

Ah, un sfat: Nu uitati secretarele. Astea sunt de baza. O ciocolata, un pachet de cafea, orice. Dar nu le omiteti, pentru ca va spun: de veti avea nevoie de vreo hartie de la secretariat aparent neimportanta, valoarea ii va creste proportional cu timpul in care o vor livra. Si credeti-ma, daca va elibereaza adeverinta de absolvire la 3 ani dupa ce a iesit diploma, zau ca nu mai conteaza.

Acum sa ma concentrez pe ce se intampla in astfel de ocazii la birou. Unii masculi aduc flori exclusiv colegelor de echipa, departament si alte subunitati organizationale. E funny cand in vecinatatea se gasesc sa misune si sa activeze si alte persoane de sex feminin. Astea nu se pun, erau prin zona, n-am stiut, n-am flori sa le dau, nu m-am pregatit. Poate au noroc data viitoare. Cine naiba le-a plasat p’astea aici? Poate la anul se muta cu biroul si scap de rusine.

Apoi sunt domnii care ofera flori direct din galeata (la propriu!) pentru toate doamnele si domnisoarele. Bravo lor, ii admir, un gest frumos nu insist, azi sunt pusa pe harta si criticat, deci n-o sa ma dezic taman acuma.

Ei, si am ajuns si la pupincuristi. Aia care cumpara flori sefimii, dar si astea pe grade. Una e sa dai unei directoare, alta unei managerite, alta unei ciuri-buri de functionareasa fara epoleti. Tare e cand managerita se nimereste langa o workerita. Ce, credeti ca domnul se intimideaza si face vreo greseala cumva, incurcand firele? Nu…Spune clar: trei pentru doamna manager, una pentru tine. Difera si tipul de prezentare: cosuri pentru etajele superioare, buchete pentru mai jos, si doar fire pentru parter, mezanin, etaju' 1, 2, 3. Nu va ganditi ca e discriminare, n-are cum. Cumpara baietii variat ca sa nu se plictiseasca cand le distribuie muierilor. E doar un task in plus, macar sa il facem cat de cat placut, zic.

Naspa e ca am acceptat un fir din asta chiar azi. Si regret, regret enorm. Dar tot e bine, asa s-a mai nascut un articol de blog si mai afla lumea ce si cum.

Va intrebati daca, totusi, sunt trista din cauza asta sau, mai bine zis, daca ma oftic? V-am zis, m-am enervat pe mine ca m-am pretat la asa ceva.

Dar, cum totul are si un revers si o parte buna sau “orice sut in cur e un pas inainte”, vorba maica-mii (apropo, mama, la multi ani, sa imi traiesti!), baiatul meu cel mare mi-a facut un cadou special si mi-a scris ca ma iubeste. E unicul adevarat cadou primit (florile de la mitocani nu se pun, va dati seama). De fapt, e unic pentru ca e de la puiul meu. Restul nici nu mai exista, eu l-am inventat.

Va pup.