De ceva vreme, pe Smart Woman
(mai degraba “Femeie slaba de inger” s-ar fi numit rubrica asta, nu “inteligenta”, din
motivele deja enuntate mai sus) isi publica povestile nefericirii din dotare, o
pleiada de consoarte in cautare asidua de raspunsuri imediate, salvatoare si cu
oaresce "schepsis" la cucerit barbati, din aia disponibili daca se poate, va rog! Chiar sunt fetele astea atat de
naive, incat sa creada cu adevarat ca pot gasi o rezolvare la propriile probleme
pe o platforma online cu mult trafic si tot atatea pareri si personalitati dezlantuite,
si pe deasupra si camuflate sub diverse "nick-uri" de inspiratie la fel de indoielnica?
Acolo, fiecare ofera varianta considerata
de sine ca fiind cea optima si cea mai de pe urma, trasata din perspectiva propriilor trairi si
experiente, si mai rau, din perspectiva propriilor frustrari. Si atunci, care e
de fapt, scopul? Ce sa obtineti, dragelor, de la asa un mediu intrigant, cu o fauna atat de variata?
Aici nu e vorba sa aflam daca Pamantul se-nvarteste, ca stim deja ca a avut Galileo grija
de asta cu mult inaintea noastra; e vorba doar de alegerile personale, e vorba de a
incerca cu riscul de a mai si gresi, e vorba, pur si simplu, de a trai pana la
urma si nimic mai mult! Chiar de-or curge rauri de lacrimi, nu stiu sa se fi
inecat nimeni pana acum in ele, deci mai exista o speranta!! Cata vreme inima bate
sanatoasa in piept si trupul ne ajuta, nu avem nicio scuza, domnisoarelor si
doamnelor, sa nu traim! “Ultimul tren”, asta ca sa citez o autoare recenta,
are legatura cu cancerul, scumpo, nicidecum cu iubitul care te-a abandonat! Ti-as spune asta in fata, dupa ce te-as scutura putin sa te trezesti!
Sau, poate, dragi scriitoare inca
nestiutoare in ale lumii si vietii, va ganditi ca noi, astia de citim si mai
dam si din gura si talente pe SW, traim azi pentru ca nu ne-am taiat venele atunci cand am fi
crezut de cuviinta? Asta ne transforma, cumva, in detinatorii retetei
miraculoase a supravieturii perfecte? Ca, protejati sub haina de anonim trist (dar nu ne poate vedea nimeni ochii, la fel de plansi ca ai vostri, doar ceva mai lasi), devenim, automat,
obiectivi si reali, dispusi sa oferim o mana de ajutor neconditionat si total
dezinteresat? Cata naivitate!!!
De fapt, "problema" acestor
autoare-scriitoare o constituie barbatii buni si luati, de altfel o preocupare a femeilor
de cand lumea si Pamantul! Probabil difera nivelul de toleranta, care s-a acutizat suficient,
asta si din cauza nebuniei vremurilor epuizante si aducatoare de stress pe care le
parcurgem. Dar si asa, scenariile sunt cam aceleasi: niciodata barbatii – ca de
altfel, nici femeile – de calitate nu vor fi de ajuns, mereu cineva va iubi
disperat si mai mult decat celalalt si va plange de pe margine si pe la colturi pe masura, sperand ca,
intr-o buna zi, sotia/sotul sa dispara – cu sau voia sa – din peisajul
matrimonial…Casatoria, acest angrenaj ce poate functiona uneori multumitor, alteori doar in virtutea inertiei sau, si mai grav, fortat ne cam da batai
de cap tuturor astora "luati', s-o recunoastem! Nu detine nimeni “cheia” conjugala
potrivita care sa dechida larg poarta raiului, ce Dumnezeu!
Cu toatele vom fi, in viata asta,
mai devreme sau mai tarziu, si fie ca ne place, fie ca nu, iubite, sotii, amante,
femei parasite…Parasite pentru altele mai tandre, mai bune la pat, mai tinere,
mai frumoase. Se mai intampla, insa, ca “masculii” nostri pereche sa nu fie doar
“victimele” propriilor hormoni si reactii chimice interioare si specifice, ci
sa ajunga sa se si indragosteasca iremediabil de “cealalta”! Si atunci zau ca
nu ne mai ramane decat sa ne imbatam manga, si sa ne trezim a doua zi cu
speranta de mai bine si mai ales cu forte proaspete, aruncandu-ne iar in
valtoarea imediatului ce taman ne-a dezamagit aseara! Daca, insa, suntem suficient
de puternice si de istete, vom intelege ca e bun si un “Mister Right Now” pana
la localizarea si identificarea lui “Mister Right”, si hai sa purcedem la o
noua provocare - vanatoare cu acest obiectiv temeinic infipt in cerebel!
De unde stim noi ca, intre timp,
adica de ieri de cand ne-am apucat de tras cu hotarare la masea, nu s-o fi “eliberat”
vreunu? Apai si daca nu s-a eliberat, ce? Mare paguba. Poate ca, de data asta, am si eu mai
mult noroc si oi fi eu aia pentru care o lasa pe ingusta si frustrata de
nevasta-sa, amarata care considera ca sexul oral e practicat exclusiv de “profesionistele”
de pe centura iar telefonul mobil are o optiune numita “redial” cu utilizare non-stop pana la moarte!
Ok, ok, nu aruncati cu oua,
stop-joc! Or exista si neveste de treaba, nu zic nu, dar alea sigur au si-un
"bou" langa ele, pentru ca-nu-i asa, aia buni au parte de “cutre”, nu asa era
chestia??? Ati vazut voi femeie si barbat, sot si sotie, buni amandoi, in
aceeasi propozitie? Ati vazut, exagerez desigur :) Pana si eu am vazut, deci
categoric exista!
Lasand gluma la o parte, adevaru’
e oricum pe la mijloc, asa ca “doamnele” care isi suporta propriile “dobitoace”
pe langa casa (si v-am mai zis asta) au si ele nitica vina ca au ales asa prost “de buna voie si
nesilite de nimeni”, ca doar nu le-au dus careva cu latu’ inconjurat pe dupa gat pana la starea
civila!
Ah, ca nici noi si nici ei nu se
gandesc ca, mai intai, e mai bine sa extraga “maseaua stricata” si abia apoi sa isi puna
una-n loc de portelan, ei bine, asta e o alta poveste…Desi pana si asta e simplu de
inteles si acceptat daca ne amintim (lasand ipocrizia de rigoare la o parte!) ca natura umana
e una poligama in esenta sa, si ca restul sunt doar exceptii mai mult sau mai
putin fericite, mai mult sau mai putin trucate…
:))) Credeam ca ai disparut. Dar vad ca ai laut doar o gura de aer. :))
ReplyDeleteEi, da, fatalitate, asta e viata - toate trecem pe acolo - vom fi cel putin o data parasite sau inselate - si faptul ca ne aflam de o parte sau cealalta a verighetei nu schimba situatia prea mult. Ceea ce schimba situatia este reactia pe care o ai...si modul in care alegi sa te raportezi si sa te pozitionezi.
ReplyDeleteEi, as!!! Stau foarte prost cu timpul....
ReplyDeleteInteresanta incheierea madame. In sfarsit citesc si eu o femeie poligamna. :P
ReplyDelete