Pastila dulce de...miercuri

Pastila zilei de azi e mai dulce ca cea din restul zilelor si pastilelor aferente pentru ca se refera la inghetata, dulcele de vara preferat al omului (si nu numai!).

Mi-a venit sa scriu despre inghetata in urma unei postari a doamnei doctor Bilic in care dansa ne arata cam cat de rau ne ingrasa diferitele tipuri de inghetata si cat de mult zahar si grasimi contine desertul asta despre care nu stiu sa fie careva caruia sa nu ii placa! Ei bine, postarea era in principal despre asta: Sa avem grija ce tip/cantitate de inghetata alegem in functie de silueta pe care ne-o dorim. Dar bineinteles ca asta nu a fost suficient pentru "doamnele" de serviciu, vajnicele aparatoare ale mancatului sanatos. Vai, cum e posibil ca o doamna doctor la asa un nivel sa nu pomeneasca nimic despre E-urile continute de inghetata! Nu e posibil asa ceva, soro, blasfemie pura, zau, asa!

Da, nene, Mihaela Bilic nu a pomenit de E-urile din inghetata, e adevarat. Si da, e plin de E-uri in cam tot ce alegem sa cumparam de pe rafturile supermarket-urilor, si da e plin de chimicale in tot ce e procesat, nimeni nu contesta lucrul asta. Dar ce voia doamna doctor sa arate de fapt prin postarea sa e ca daca tot alegem sa mancam inghetata din comert (oricum toti o facem mai devreme sau mai tarziu, cu exceptii, evident, ca peste tot) macar sa o facem in cunostinta de cauza si intr-un mod responsabil. Atat, asta era scopul postarii. Pentru ca, nu-i asa, daca iti pierzi placerea de a manca, e foarte greu sa controlezi ce bagi in gura zilnic. Ca orice placere pe care o pierzi de altfel, e dificil sa te mentii pe linia de plutire cu ceea ce e corect, moral si devreme acasa, daca mereu ai interdictie la cate ceva.

Cam asa si cu zaharul. Da, evident ca daca iti faci acasa inghetata ta personalizata poti decide cat zahar sa pui in ea, cu conditia sa nu uiti nici de cantitatea de grasimi folosita (unt, smantana etc) ca o dai din lac in put: Mai amani cancerul, dar o dai in obezitate. Da, e frumos asa si e sanatos, e idilic chiar, nu zic nu. Ai caloriile sub control, nivelul glicemiei deopotriva. Gata, s-a rezolvat optim cu sanatatea, o sa traiesti cat domnul Mihai Sora daca nu si mai bine, ceea ce eu chiar iti doresc. Dar sa nu uitam totusi ca omu' e vesnic supus greselii si mai calca si stramb cand si cand, fara sa moara neaparat din asta. Si uite ca tocmai a inceput sezonul de plaja, iar mi-e greu sa cred ca voi, astea, gospodinele "bio" nu sunteti tentate de nicio culoare sa degustati un cornet de inghetata pe plaja sub umbreluta intelegatoare si protectare, atat cat sa va mai racoriti nitelus intr-o zi caniculara de vara.

Vorba lui Oscar Wilde:

“The only way to get rid of a temptation is to yield to it. Resist it, and your soul grows sick with longing for the things it has forbidden to itself, with desire for what its monstrous laws have made monstrous and unlawful.”

Indragostitii lui Bacchus

Stam pe terasa si ne tinem de mana. Mi-am impletit, firesc, degetele cu ale tale. Avem amandoi degetele lungi si astfel impreunarea noastra tactila e una perfecta, presupunand ca exista asa ceva. Si chiar de nu ar exista, am inventa-o noi acum, aici, pe loc.

Nu ne vorbim, ne privim din cand in cand pe deasupra paharelor de vin rosu si greu ce se odihnesc, intre doua inghituri, pe masuta dintre noi. Ne sorbim din priviri de parca toata viata noastra ar depinde de asta, de parca clipa asta suspendata ar putea sa ne hotareasca de acum incolo destinul. Ne zambim cu subinteles in tacere, cuvintele sunt minunate si au cu siguranta rostul lor, doar ca acum ar fi pur si simplu inutile. Pricepem totul doar urmarindu-ne unul altuia mimica expresiva a dragostei.

Iei o gura de vin si buzele ti se umezesc si ti se coloreaza intr-un rosu-grena de Marsala. Sunt atat de ispitita sa te sarut, dar totusi inca nu o fac. Aman momentul cat mai mult, suportand suferinta de rigoare, ca sa ma pot bucura si mai tare de asa o dorinta indrazneata, ce tot creste in intensitate, uitand sa imi ceara si permisiunea.

Iti ating bland obrazul cu doua degete, fara sa imi iau ochii de la buzele-ti frumoase si date in parg. Imi prinzi in palma degetele si mi le saruti usor, umezindu-le cu dulci urme de vin. Le lingi de sus in jos, apoi incepi sa le sugi cu nesat de parca ar fi cea mai gustoasa acadea din lume.

Nu mai rezist de la atata placere si inchid ochii. Ma savurezi asa, fara sa te vad, astfel ca efectul atingerii tale e unul si mai puternic. Cand ajung

la un paroxism aproape imposibil de controlat, deschid ochii si ma ridic peste masa ca sa te sarut, sorbindu-te cu totul. Limbile noastre dantuiesc pe ritmuri alerte.

Intr-un tarziu, ne ridicam de la masa infierbantati si ne luam in brate fara sa intrerupem sarutul inceput mai adineaori la masa, intensificandu-l. Iti simt palmele pe solduri, ma explorezi, ma mangai, imi atingi fesele, mi le strangi nerabdator. Ne lipim si mai tare unul de altul, ca doi magneti ce nu s-ar mai putea dezlipi niciodata.

Cred ca asa arata paradisul. Te iubesc.

Muscate rosii in Bucurestii de altadata

Sunt intr-o curte frumoasa undeva in Bucurestiul vechi, pe o straduta atat de mica, incat ma intreb daca chiar exista cu adevarat. 

Muscate rosu aprinse "musca" cu nesat din verdele crud al ferestrei, umpland-o cu iubire de floare acaparator de dulce. Ma gandesc ca de dincolo de fereastra cineva ma priveste curios, ascuns dupa draperiile grele, cineva dintr-o alta epoca, poate un print. Brocartul il pastreaza insa bine ascuns, nu ii vad bine chipul: Nu pot deslusi daca ma priveste pe mine curios, sau daca priveste undeva departe, in spatele meu, intr-un alt timp si poate pe alte meleaguri.
Se aude un pian dintr-o curte de langa, o muzica jazz care imi provoaca si mai intens visarea. Aproape ca as adormi pe treptele acelea gri, nevorbite de ani, ce par ca imi inteleg, mai bine decat oricine si orice, dorul.
Si cand nu te regasesc niciunde, nici in trup si poate nici in minte, camuflat sub greutatea gandurilor mundane si a ocupatiilor triviale, imi inchipui ca esti tu cel din spatele muscatelor indragostite, un tu dintr-o forma de noi inventata aici, pe loc, intr o curte frumoasa dintr-un vechi Bucuresti de poveste...

Gogosi si dialoguri la magazin

Ajung la casa si imi pun produsele pe banda. Vin aproape zilnic la magazinul asta si o cunosc pe casiera de ceva vreme. E o femeie in floarea varstei, bruneta si cu o privire blanda. Are un zambet foarte placut, dar nu place chiar pe toata lumea. Uneori zambetul e doar de complezenta, ca da bine la clienti. Eu am noroc. Pe mine chiar ma place, stiu asta. Asa ca nu e de mirare ca de cate ori ma nimeresc pe tura ei ma asez mereu la coada la casa... "ei".

Imi zambeste si astazi ca de fiecare data. Ma intreaba ce mai fac, daca vin de la serviciu, tot ca de fiecare data. Stiam ca urmau trei zile libere pentru ea. "Asa pica turele la rand" imi explicase data trecuta cand ne-am vazut. O intreb cand urmeaza sa fie libera, imi spune ca in curand, "de maine adica. Dupa care vor urma inca trei zile de concediu de odihna" mai adauga, cu fericire si cu nerabdare in glas. Incepe sa-mi scaneze produsele si ajunge la gogosi. Un dialog neasteptat se naste ad-hoc, iscat de mult prea deliciosul desert.

- Si fiul meu le prefera pe cele cu ciocolata! exclama satisfacuta, odata ce descopera ca fiul ei nu e vreun specimen rar intalnit pe lumea asta.

- Da? raspund surprinsa. Si sotului meu ii plac tot cele umplute cu ciocolata. Eu insa le-as alege pe cele cu vanilie oricand! raspund, in armonie cu yin si yang-ul momentului.

- Fiul meu are o iubita foarte draguta, continua ea in timp ce scaneaza ce mai ramasese pe banda.

E brunet si are o iubita blonda cu ochi albastri. Iubitei lui ii plac gogosile cu glazura alba si crema tot alba in interior! Ce coincidenta, nu? Pluseaza ea. El e brunet si prefera ciocolata, ea e blonda si prefera vanilia! (dap, si mie tot vanilia imi place si culmea, nu sunt blonda!) Dragii de ei...sunt un cuplu asa de frumos...Apropo, aveti copii?

- Da, am trei baieti, ii raspund cu mandrie, umflandu-ma in penele-mi de mama gospodina si iubitoare, in timp ce nu pot sa nu ma intreb in capul meu daca toti fiii mei o sa prefere pe veci ciocolata, doar asa ca sunt baieti si pentru ca, in aparenta, ciocolata s-a dovedit a fi suficient de misogina, cel putin pana acum. Cat despre vanilie si misandria ei, probabil ca si asta e o realitate, ce sa zic. Ce de revelatii am azi, frate!

- Ce varste au? Vad ca ati luat si scutece, deci macar unul dintre ei trebuie sa fie foarte mic!

- Da, confirm previzibil. Cel mic are doi ani si jumatate, este mezinul familiei. Ma gandesc ca l-a vazut si pe el de mai multe ori pe aici, dar probabil a uitat. E de asteptat, doar se vantura atata lume pe la casa.

- Si ceilalti doi? continuta tanti-cea-bruneta, hotarata sa afle tot istoricul acestei familii atat de simpatice de clienti.

- Unsprezece si respectiv noua ani, ii marturisesc, pe masura de mandra ca si in cazul consumatorului neintrerupt de scutece.

- Ce frumos, sunteti mama de trei flacai, felicitari! Sa va traiasca! incheie ea glorios, taman cand trebuia sa scot cardul si sa platesc.

Cum ar veni, ne-am incadrat la fix cu discutia, care nu avea deloc legatura cu shopping-ul, desigur, dar care s-a dovedit a fi gura de aer proaspat necesara pentru amandoua, casiera si clienta deopotriva: o data pentru ea care e inca la serviciu si ii mai trebuie niscaiva energie pana la sfarsitul programului si inca o data si pentru mine, corporatista abia intoarsa de la locul munca si aflata, la fel, cu energia si cu entuziasmul aproximativ pe butuci sau prin plopi, dupa cum va pare mai credibil. Macar am ucis rutina asta infernala pentru cateva clipe. Tot e bine.

Ii multumesc la final si ii urez zile libere de tura placute si concediu asemenea. Imi promite ca o sa ne vedem cand revine, "probabil sambata viitoare". Imi strecoara, ca de fiecare data, si niste strumfi in sacosa. "Ca sa fie pentru copii", mai zice.

Nici nu stie ea ca de fapt eu sunt cea care colecteaza strumfi. Copiii ma ajuta cu sarcina asta pe cat pot si ei. Ii cam folosesc intr-un fel, recunosc, pentru imbogatirea colectiei. Dar fapta marturisita e pe jumatate iertata, mai ales ca si ei stiu asta, ba chiar ii amuza sa stranga omuleti pentru "mami".

Platesc cumparaturile si ies. Sa vedem ce-o mai fi pana sambata viitoare, cand poate nu o sa ma iau tot gogosi...

Mecanica inimii

Cum ar fi – vorba scriitorului – sa ai un ceas cu cuc in loc de inima?

Si cum ar fi ca aceasta mecanica complicata a inimii sa iti joace unele feste, mai ales in probleme de…”inima”?
Orice emotie cat de mica, orice gand de iubire, orice tumult 
Ar putea transforma tic-tac-ul familiar al vietii intr-o tacere acaparatoare de moarte
Si totusi…
O iubita nu intarzie sa apara, asa se intampla mereu
Si e frumoasa, e zaluda,
Canta si danseaza
Desigur e o iubita speciala, stie de toate, nu asa sunt toate iubitele, de fapt?
Cum sa rezisti, chiar si tu, cel cu un ceas in loc de inima, unul asa ca tine, la o atare minune, la un asa boboc de fata, cum? Spune tu: Cum???
Nu ca n-ai fi incercat deja sa nu cazi prada iubirii atat de riscante
Tu stii carui pericol te expui
O mecanica a inimii iesita din ritmul normal te-ar putea ucide pe loc…
…Ai preferat, in schimb, sa o tii ascunsa in visele tale de fiecare noapte,
Ai incercat sa o inchipui chiar respingandu-te, doar-doar iti va iesi din minte cumva.
 

Dar jocul vietii e un concurent redutabil,
E ispititor, te imbie sa renunti la drogul dragostei
Si totusi…
Si totusi, in asta zi – ziua cea mai friguroasa din an – taman in ziua asta de gheata ai ales sa cobori dealul
Dealul asta imens ce va desparte
Si ai ajuns jos, in oras,

Ca sa o cauti flamand pe micuta andaluza. Prostituatele alea doua – alea care nu prea stiu sa tina in secret, nici macar atunci cand stiu ca ti-ar putea face rau - ti-au soptit ca e din Andaluzia
Le era si lor dor de putina iubire fara plata
Uite ca acum o traiesc si ele prin tine
Ah, egoistele…

…O regasesti in piata facand ce stie ea mai bine.

Danseaza, parca pluteste.
Doamne, cum se unduieste ca un peste exotic in apa asta mare si statuta a lumii!!!
Te apropii sfios, cu pasi usori de ea,
Te alaturi dansului ei vrajit,
Va imbratisati timid mai intai, apoi din ce in ce mai strans
La fel va e si sarutul, o imbratisare totala, muzicala, derulata pe ritm de inimi vibrand la unison.
 

Deodata iti aude ticaitul si respiratia surprinse in acelasi sunet
Amuteste de uimire dar totusi nu renunta, ceva ii spune ca asa trebuie sa fie
Ca asa e mai frumos, mai bine, ca asa dureaza mai mult.
Se intrebase si deunazi de unde se aude sunetul acela sacadat, zumzetul ala ca de aripa de albina in zbor spre o floare asteptanda
Ei, uite ca acum stie, e sunet de inima de lemn si de multa iubire…