Urc pe a ta coloană vertebrală
Ca pe o scară spre nicăieri sau către pretutindeni.
Undeva, în zona inimii, cineva mă strigă pe nume și mă
oprește pentru o clipă din drum.
Ce ciudat! Nu credeam că voi întâlni oameni când voi urca
la tine, căutându-mi acel nicăieri al meu sau acel tot pe care l-am pierdut...
"Nu știu ce am să fac când o să ajung sus."
"Cât de sus?" întrebi curioasă, ca o pisică
răzgâiată și dulce.
"Nu știu, îți răspund surprins, nu credeam că m-ai
auzit urcând."
No comments:
Post a Comment
Adaugati un comentariu aici: