Imi inmoi
alene un biscuit in cafea. Cu greu ne urnim fiecare: E dimineata
devreme, abia imi misc degetele cat sa manevrez cu minima atentie
biscuitele, care insa nu coopereaza prea bine nici el. Cafeaua asteapta
si ea in tacere sa ii vina randul.
Musc o gura din biscuitul moale
mangaiat de cafeaua calduta cu lapte. Mix-ul de arome de scortisoara
intensa si cafea blanda reuseste sa imi
trezeasca rapid simturile. Am buzele umede si dulci iar tu imi revii in
minte. Stateai aseara de partea cealalta a mesei savurand un vin demisec
rose, zambind relaxat la glumele celorlalti. Ti-as fi sarutat acel
zambet zglobiu de as fi putut. Invidiam acele choux a la creme pe care
le savurai cand si cand: Ele te atingeau, eu nu. As fi vrut sa fiu eu
prajiturica aceea norocoasa cu crema de vanilie care iti rasfata cu
pofta papilele gustative.
Te-am sarutat apoi in mintea-mi ametita
de vin si de amor. Imi era atat de greu sa rezist sa nu iti dezmierd
chipul frumos cu adevarat...
...Dar nu-i nimic, probabil am sa fac asta maine sau candva. Timpul oricum nici nu mai exista, i-ai luat tu locul pe deplin. Sunt fericita.
Te privesc pe indelete de la distanta rezonabila pe care masa ne-o impune si stiu ca faci parte din mine. Te-ai adaugat trupului meu ca un organ aparent extern, dar fara de care nu as mai putea functiona de acum inainte. Probabil am doi ficati sau trei rinichi. Sunt unica si sunt iubita.
Ma intorc usor cu gand de dragoste la cafeaua mea cu lapte si aroma de scortisoara. Inima imi e plina de data asta. Misiune indeplinita. Te iubesc.
Bună. Interesanta poveste. Pot să mă așez și eu lângă tine cu un ceai cu gheata ?
ReplyDeleteCu drag :)
DeleteRelaxanta lectura
ReplyDeleteMultumesc!
Delete