LARA – ZEITA CANTECULUI SI A DRAGOSTEI

Cu siguranta Afrodita nu o sa se supere pe mine pentru asociere, nu are cum. Cred ca va fi de acord sa isi imparta zona de “influenta” cu Lara, cu solista si cantareata cea teribila Lara Fabian, si asta pentru ca Lara nu e o diva, nu poate fi doar asta, e prea putin…Lara e o zeita si e infinita. De as putea pune eu lucrurile la locul potrivit si pe deplin meritat, nu as numi-o Lara, ci Femeie! Numele ei este Femeie! Este, la fel de bine, si o Afrodita reinventata, de care cu totii ne-am bucurat live in acest week-end.

                                                                                     

Incerc sa le povestesc colegilor si prietenilor cum a fost la concert si pur si simplu nu imi gasesc cuvintele, desi imi place sa cred ca le manevrez destul de usor de obicei, Ei bine, de data asta ma ajuta cel mult mimica si expresivitatea fetei, limbajului trupului cel mult, nu si comunicarea verbal, foarte rigida, de altfel, si realmente necuprinzatoare. Sper ca dragii mei apropiati sa aiba intelegere pentru aceste lacune de redare si sa ma ierte, pentru ca pur si simplu cuvintele nu imi ajung, ma blochez incercand sa dau cat mai multe detalii, ma zvarcolesc in propria-mi neputinta…O sa ma straduiesc, totusi, sa va povestesc despre cum a fost a seara, ce am simtit si ce ni s-a transmis, intr-un cuvant cum era ea, zeita Lara, si cum ne-a incantat cu vocea, zambetul, farmecul si inteligenta ei.

A aparut pe scena imbracata intr-un chimono sublim, bleumarin cu auriu. A fost o regina a serii, o regina a scenei, o regina a cantecului si a publicului sau.

Lara transpare o feminitate desavarsita…Fiecare gest – dusul paharului de apa la gura, de exemplu – te face sa te simti ca si cum ai urmari o piesa de teatru, al carei personaj central incearca sa te subjuge definitiv si iremediabil cu farmecul sau personal, cu caldura prezentei sale, cu frumusetea fizica divina…Fiecare cantec are o poveste a sa, o legenda si o motivatie. Fiecare noua marturisire e acompaniata la pian de un compozitor-vrajitor, sau de un tobosar ce ne trimite, parca, intr-o alta dimensiune, alegand sa ne provoace spiritual cu transformarea clipocitului apei dintr-un lighean intr-un ritm sustinut de o piesa spaniola de un tragism incredibil...Nimic nu e intamplator pe lume, ne vom reintoarce, suntem nemuritori, si vom descoperi secretele lumii unul cate unul, uimiti de ceea ce vom descoperi atunci cand ne va veni timpul, caci ne va veni, cu siguranta, fiecaruia dintre noi.

De fiecare data cand Lara canta, trage aer in piept profund. Tine microfonul foarte aproape de buze, ii poti auzi respiratia, oftatul parca, pana in cel mai adanc loc al salii. Intra intr-o stare speciala, unica, menita sa transmita publicului intensitatea acuta a momentului. 4000 de oameni intra in transa si sub bagheta iubirii in acelasi timp…Energiile inlantuite de dragoste, romantism, amintirea copilariei, prietenie se inalta toate inspre cerul unic sub care ne-am nascut cu totii, in ciuda diferentelor culturale, religioase, politice.

Lara este un porumbel ce zboara deasupra noastra trezindu-ne, inobilandu-ne, facandu-ne aproape sa ne imbratisam unii pe altii acolo, strain cu strain (sau, poate, nu?) Nu ne mai putem abtine, plangem cu lacrimi grele de dragoste, dansam pe “Je t’aime” si cerem bisuri. Iar si iar.