Open space-ul si ale sale reguli nescrise si nerespectate in veci

Draga colegule corporatist,

Iti adresez cele de mai jos cu speranta vie ca, poate, citind cele ce am de spus, ne va fi de acum incolo tuturor mult mai usor sa colaboram unii cu altii, cel putin eu imi permit sa mai sper. 

Ca, macar, va exista putina bunavointa si din partea ta, fie si numai pentru ca m-am apucat sa astern pe hartie cele ce urmeaza si care ti se adreseaza in mod direct.

Asadar, subiectul scrisorii mele deschise catre tine, stimate coleg, il constituie desfasurarea activitatilor comune in bune conditii, intr-un mediu deja consacrat la scara larga in companiile mari, pe numele sau OPEN SPACE, mediul de lucru de tip "spatiu deschis".

Da' ce m-a apucat sa iti scriu o scrisoare taman despre treaba asta? Ei, simplu! 

Daca mai toti stim ce inseamna open space si cam cu ce "se mananca acesta", nu la fel de multi sunt cei care se straduiesc cat de cat sa faca din acest mod de convietuire la comun un mediu de lucru eficient dar in acelasi timp si unul placut, un mediu care sa nu ii deranjeze - prea mult - pe cei din jur.

Totusi, hai sa ne reamintim - in doua vorbe - cam cum arata un open space tipic: E vorba de acel tip de birou imens, care seamana mai degraba cu o hala dintr-o fabrica, in care activeaza muuulti angajati laolalta, in care ocupa fiecare cate un locsor dedicat, "cubuletul" sau, despartit fiind de colegi doar de acele paravane, acele "gardulete" menite sa ofere un minim de intimitate. 

Da, vremea birourilor alea ca niste garsoniere, in care se lafaiau sefii nu mai exista, sunt istorie, au apus demult. Acu', fie ca faci parte din top management, middle management, sau no management at all si esti doar un simplu angajat cum ar veni, ei bine, nu mai exista reguli de izolare pe criterii ierarhice si privilegioase. Asta e o calitate a acestui tip de spatiu, toti suntem egali in fata...muncii.

Dar, pentru ca mai mereu apare in schema, subit, si cate un "dar", fiind vorba de un spatiu deschis cu multi oameni la gramada e necesar un minim de bun simt pentru a putea "supravietui" impreuna, ca sa nu ajungem cumva sa ne "mancam" unii pe altii (si sa nu uitam ca ne petrecem cel putin opt ore pe zi in astfel de conditii). E nevoie de un set de reguli basic care sa faca posibila acceptarea celorlalti si conlucrarea cu acestia in conditii decente.

Asa ca, draga coleg, uite cateva lucruri pe care m-am gandit sa ti le propun drept imbunatatire a mediului de lucru in mai multi, aspirand cu incredere catre acele conditii decente de care iti ziceam anterior si care sunt inca departe de a fi o realitate. 

Si avand in vedere ca, in ultima vreme, am remarcat o degradare perpetua a modului in care open space-ul este abordat si folosit, ar cam fi cazul sa luam niste masuri relativ urgente, asta daca ne si pasa de cel de langa noi, evident:

1. Fiind multi dupa cum spuneam, cand ne apuca pe toti si in acelasi timp sa ne strigam unul altuia - tare si cu forta si peste "gardulete" - mesajele urgente sau orice ce ne mai trece noua prin cap la momentul respectiv pentru ca pur si simplu avem noi chef de vorba, ei bine, iese o harmalaie si o brambureala de nedescris de nu se mai poate intelege om cu om! 

Iar ala, bietul, care incearca si el, na, din cubul lui stramt, sa isi faca treaba pentru care e platit lunar si care trebuia terminata de ieri, intelege cu siguranta cel mai bine ce vreau sa zic cu asta. 

"Garduletul" de care vorbeam nu are insa nicio legatura cu garduletul ala de la tara peste care strigi, tu, lung si tare la vecinu', garduletul ala de-l stii tu bine, ala care desparte curtile voastre intre ele si de unde, cand ai tu starea necesara cat sa iesi la poarta si sa mai pierzi vremea, ii strigi: 

"Ioaneee!!! Ba, Ioane, baaa!!! Haide, ma, la poarta sa mai schimbam si noi o vorba bai, Ioaneee, bai!!!" (Stiu, e avantajos in acest caz ca strigi doar la Ion al tau, dar te aude si restul de n alti Ioni de prin imprejurimi, si o sa curga si mai bine berea, iar limbile se vor dezleva si vor deveni si mai ascutite).

Noi nu suntem insa aici la tara si nu deci avem nici curti separate cu garduri, peste care putem striga dupa bunul plac si in orice conditii, maimutarindu-ne in fel si chip la cate o asa-zisa gluma buna. Suntem totusi la serviciu! Stiu, varianta asta nu suna la fel de bine, dar trebuie sa ne castigam si painea intr-un fel sau altul, si de la statul pe prispa sau comentantatul la poarta, in batatura nu stiu sa se fi imbogatit pana acum cineva, nici macar Firicel sau Celentano. Si astia doi chiar sunt buni! 

Drept urmare, draga coleg, cand ai ceva de zis, ceva ce nu mai sufera nicio amanare si care mai mult ca sigur ca nu le intereseaza si pe cele cateva zeci de oameni din jur, fa-o si tu mai incet, mai usurel, fara isterii si tonalitati inalte; fa-o decent, gandindu-te si la semenul tau ala care are mult de munca si tre' sa lucreze in liniste, pentru ca altfel ii mor ideile in fasa si isi pierde toata concentrarea.
Sau, mai bine, foloseste-te de toate mijloacele audio-video din dotare, de comuncarea scrisa chiar, si transmite-ti informarile discret, fara ca sa afle tot poporul ce ai manca tu la masa de pranz. Bine, e posibil sa avem aceleasi gusturi, e posibil chiar sa ne si lipim la o comanda comuna de mancare, dar mai asteapta si tu putin! Mai sunt vreo doua ore pana la pauza si mai avem de lucru destul pana atunci.

2. E clar, ma obsedeaza asta cu pastrarea linistii in zonele de spatiu deschis, asa ca si acest punct se leaga foarte bine si in mod direct de anteriorul. 

Toti avem telefoane mobile si conexiuni la internet. Toti, fara exceptie. Doar ca unii le folosesc mai rar, altii mai des, depinde de necesitati si nivelul de dependenta al fiecaruia.

Ei bine, nu stiu insa cum se face ca taman aia care folosesc telefonul mobil cel mai mult uita sa il treaca in modul silentios cand se afla in spatiu de lucru deschis. Sau recurg la varianta aia de mijoc cu pusul pe "vibratii", de se muta cladirea din loc la cat de tare se zgaltaie biroul cand posesorul e cufundat intr-o intensa discutie pe chat. Ai senzatia ca e cutremur si te-a prins taman cand munceai mai cu drag si mai cu spor...

Stiu, tu iti ceri scuze, si uneori, da, ti le accept, doar oameni suntem. Dar, spune-mi tu, mie, acu, cum de se face ca data viitoare, maine adica, se intampla fix la fel si iar imi spargi timpanul cu sunetul de apel parca intentionat ales cat sa sfredeleasca creierele celor din jur, creiere "chinuite", aflate in plina activitate de serviciu? O intrebare retorica, desigur.

3. Daca ti-ai ales un birou mai langa fereastra, asta inseamna - logic - ca iti si place sa stai mai la aer si mai ales, esti dispus sa tii fereastra deschisa, atat cat sa respire aer curat si tu si restul colegilor, ametiti de la caldura emanata de computerele astea care merg incontinuu, sau de la virusii colegului care n-a putut sa isi ia medical fiindca avea ceva urgent de terminat.
Dar ce sa vezi? Si de data asta, paradoxal, langa fereastra isi gasesc locul aceia care detesta cel mai mult aerul mai mult sau mai putin proaspat, aceia pe care ii "trage curentul" si vara si iarna si mereu. Solutia ar fi, evident, un schimb de locuri cu un coleg ceva mai putin sensibil si mai cooperant.

4. Daca exista aer conditionat in cladire e clar ca se recomanda si a fi folosit, mai ales in zilele cand atmosfera devine irespirabila din cauza caniculei ce se tot prelungeste. 

Faptul ca un coleg il porneste si peste nici doua minute un alt coleg vine si il opreste asta nu ajuta deloc pe nimeni, dimpotriva; nu ne ajuta nici pe noi cei care asistam perplecsi la al vostru du-te vino continuu intru accesarea rapida a butonului de pornit/oprit, dar nu va ajuta nici pe voi, alergatorii de cursa lunga, fiindca ca oricum se gaseste imediat altcineva care sa va schimbe chiar si voua optiunea clar exprimata, si asta tot in pas alergator (Doamneee, cat sport se face la munca, zau asa!)

Mai bine discutam intre noi si de comun acord identificam o temperatura optima, tolerabila pentru toti, si o mentinem pe asta cat de cat constanta pe tot parcursul zilei, fara sa transformam munca la birou intr-o proba de atletism si rezistenta a nervilor intinsi la maxim de la atata agitatie.

5. Si eu mestec guma, e racoritoare si ma ajuta si la calmarea nervilor. Dar sa te apuci sa faci baloane, pe care sa le spargi zgomotos in timp ce telefonul nu e pus pe silent si esti si in drum sa opresti aerul conditionat abia pornit de catre  colegul de langa, ei asta chiar mi se pare cam mult. Parol!
E urat si deranjant sa faci baloane, capisci? Nu e frumos, prietene, chiar nu e. Faceam din astea la gradinita. ma gandesc ca am evoluat ceva de atunci si pana acum. Sau poate ca...nu.

Cam la astea m-am gandit pana acum, draga coleg, de fapt de astea de mai sus m-am tot lovit. Nu sunt o optimista de felul meu, dar poate iti gasesti si tu timp sa citesti si sa iei aminte la cele ce ti-am povestit. 

Si poate chiar esti dispus sa completezi lista mea de recomandari si cu altele care poate imi scapa mie acum. Sunt cu siguranta binevenite! Ar fi mult mai usor pentru toata lumea. Ma jur!